magyar-román szótár

új keresés


h betű

Lapozás: 1-50 ... 151-200 | 201-250 | 251-300 ... 1251-1299

halász  s. pescar m.
halász|ik  vb. intr. (şi tr.) a pescui
halászat  s. pescuit n.
halászbot  s. undiţă f.
halászcsér  s., pop. (küszvágó csér) chiră f. de baltă
halászcsónak  s. lotcă f., barcă f. de pescuit
halászháló  s. plasă f. de pescuit; năvod n.
halászlé  s. ciorbă f. de peşte
halaszt  vb. tr. a amâna
halaszthatatlan  adj. care nu suferă amânare
halasztód|ik  vb. intr. a se amâna
hálátlan  adj.
1. (nem hálás) nerecunoscător; ingrat;
2. ingrat; hálátlan feladat sarcină ingrată
hálátlanság  s. nerecunoştinţa; ingratitudine f.
haldokl|ik  vb. intr. a agoniza
haldoklás  s. agonie f.
haldokló  adj. muribund, agonizant
halhatatlan  
I. adj. nemuritor. -
II. s. nemuritor m.
halhatatlanság  s. nemurire f.
halikra  s. icre f. pl.
halk  adj.
1. încet, domol, lin, scăzut; molcom; halk hangon cu voce scăzută;
2. (léptekről) uşor
halkereskedés  s. pescărie f., prăvălie f. unde se vinde peşte
halkít  vb. tr. a pune mai încet
halkul  vb. intr. a se domoli; a slăbi, a se încetini
hall1   vb.
I. tr.
1. a auzi; alig lehet hallani abia se poate auzi, abia se aude;
2. a auzi, a afla; nem hallottál semmi újat? n-ai aflat nimic nou?;
3. a pomeni, a auzi; ki hallott olyat, hogy ... unde s-a mai pomenit că ...
- II. intr. a auzi; nagyot hall a fi tare de ureche; halljuk! să auzim!
hall2   s., constr. hol n.
hallás  s.
1. auz n., simţul n. auzului;
2. auz ureche; zenei hallás auz muzical
hallási  adj. auditiv
hallat  vb.
I. tr. hangot hallat a emite (sau a scoate) un sunet; hallatja a hangját a-şi spune cuvântul. -
II. intr., fig. hallat magáról a da semn de viaţă
hallata  s.: ezek hallatára auzind acestea; mindenki füle hallatára în auzul tuturora
hallatsz|ik  vb. intr.
1. a se auzi;
2. a se auzi, a se zvoni; úgy hallatszik, hogy ... se aude că ...
hallgat  vb.
I. tr.
1. a asculta; hallgatlak te ascult; rádiót hallgat a asculta la radio;
2. învăţ, a audia, a frecventa, a urma; jogot hallgat a urma dreptul. -
II. intr.
1. hallgat
valakire a da ascultare cuiva, a asculta de cineva;
2. a asculta; hallgass csak! ascultă numai!
3. a tăcea; nem tud hallgatni nu ştie să tacă
hallgatag  adj. tăcut, taciturn
hallgatás  s.
1. tăcere f.;
2. (előadásé) audiere f.;
3. med. ascultare f.
hallgató  s.
1. auditor, ascultător m.
2. egyetemi hallgató student m.; végzett hallgató absolvent m. tanfolyam hallgatója cursant m.
3. tel receptor n.
4. med. stetoscop n.
hallgatódz|ik  vb. intr.
1. a trage cu urechea; a asculta;
2. med. a asculta
hallgatólagos  adj. tacit; hallgatólagos beleegyezés consimţire tacită
hallgatóság  s. auditoriu, public n. asistenţă f.
hallható  adj. perceptibil
hallóideg  s., anat nerv m. auditiv
hallójárat  s., anat. melc m.
hallomás  s. auzit n.; hallomásból din auzite
hallószerv  s., biol. organul n. auzului, auz n.
halmaz  s., mat mulţime f.
halmazállapot  s., fiz. stare f. fizică (sau de agregare)
halmazelmélet  s., mat. teoria f. mulţimilor
halmoz  vb. tr.
1. a îngrămădi; a acumula;
2. (állást) a cumula
halmozód|ik  vb. intr. a se îngrămădi; a se acumula
háló  s.
1. plasă f., fileu n. reţea f.;
2. (halászháló) mreajă f.; valakinek a hálójába kerül a cădea în mreaja cuiva;
3. (pókháló) păienjeniş n., pânză f. de păianjen
hálófülke  s.
1. (lakásban) alcov n.
2. (pl hálókocsiban) cuşetâ f.
halogat  vb. tr. a tărăgăna, a tergiversa