magyar-román szótár

új keresés


h betű

Lapozás: 1-50 ... 101-150 | 151-200 | 201-250 ... 1251-1299

hajt1   vb.
I. tr.
1. (állatot) a mâna;
2. (vadat) a hăitui, a goni;
3. (űz, kerget) a alunga, a goni;
4. fig. (sürget, hajszol) a zori, a da (cuiva) zor, a presa. -
II. intr.
1. (gépjárművet vezet) a conduce; jobbra hajts! ţine la dreapta!; a lépcsőhöz hajt a trage la scară; lassan hajts! respectaţi viteza legală!;
2. (hasmenést okoz) a provoca diaree;
3. (hajtószer) a purga
hajt2   vb. tr.
1. a îndoi;
2. fejet hajt
a-şi apleca capul; térdet hajt a îngenunchia;
3. álomra hajtja a fejét a se culca să doarmă;
4. fenékig hajtja a poharat a goli paharul;
5. pret. a supune; uralma alá hajt valakit a supune pe cineva
hajt3   vb.
I. tr.
1. a face; bimbót hajt a face boboci, a îmboboci; gyökeret hajt a prinde rădăcini; rügyet hajt a face muguri, a înmuguri;
2. hasznot hajt a aduce beneficii. -
II. intr. (növény) a răsări
hajtány  s., ferov. drezină f.; motoros hajtány autodrezină f.
hajtás1   s.
1. (állaté) mânare f.;
2. (vadé) hăituiala, gonire f.;
3. tehn. (gépé) acţionare, propulsie f.;
4. conducere f.; óvatos hajtás conducere prudentă
hajtás2   s.
1. îndoitură, îndoire f;
2. (ruhán) tivitură f., tiv n.
hajtás3   s.
1. a rügyek hajtás
a înmugurire f.;
2. lăstar, vlăstar n., mlădiţă f.;
3. fig.
vlăstar
hajtási  adj. de conducere
hajtincs  s. şuviţă f. de păr; moţ n.
hajtó  
I. adj.
1. care mână (animale);
2. tehn. de antrenare. -
II. s.
1. persoană f. care mână, mânător m.
2. sp. jocheu m.
3. vân. gonaci, gonaş, hăitaş m.
hajtóerő  s., tehn. forţă f. motrice; forţă motoare (sau de acţionare)
hajtóka  s.
1. (kabáton) rever n.
2. (kabát ujján, nadrág szárán) manşetă f.
hajtókar  s., tehn. braţ n. (sau manivelă) de acţionare
hajtókerék  s., tehn. roată f. motoare (sau de acţionare)
hajtómű  s., tehn. mecanism n. de acţionare (sau de antrenare)
hajtórúd  s., tehn.
1. bielă f.;
2. tija f. pistonului
hajtószíj  s., tehn. curea f. de transmisie
hajtóvadászat  s.
1. vân. vânătoare cu f. gonaci;
2. fig, publ. prigoană, persecuţie f.
hajvágás  s. tuns n.
hal1   vb.
I. intr. a muri; éhen hal a muri de foame. -
II. tr. a muri; hősi halált hal a muri (sau a cădea) pe câmpul de luptă
hal2   s.
1. iht. peşte m.
2. peşte, carne f. de peşte
hál  vb. intr. a dormi (undeva peste noapte), pop. a mânea
hála  s. recunoştinţă, gratitudine; mulţumire f.
halad  vb. intr.
1. a merge;
2. (tömegben) a înainta, a avansa;
3. az idő halad timpul trece;
4. fig. (munkálatok) a avansa;
5. fig. a progresa
haladás  s.
1. înaintare, avansare f.;
2. fig.
progres n.
háládatlan  adj.
1. nerecunoscător, ingrat; háládatlan gyermek copil nerecunoscător;
2. (feladat) ingrat
haladék  s.
1. (késedelem) întârziere f.;
2. (halasztás) amânare, păsuire, păsuială f.
haladéktalan  adj. neîntârziat
haladéktalanul  adv. neîntârziat, fără amânare, fără întârziere
haladó  
I. adj. progresist, înaintat.
- II. s.
1. progresist m.;
2. avansat m. francia nyelvkönyv haladóknak manual de limbă franceză pentru avansaţi
haladvány  s., mat. progresie ; mértani - progresie geometrică; számtani - progresie aritmetică
halál  s. moarte f.; deces n.
halálbüntetés  s., jur. pedeapsă f. capitală (sau cu moartea)
haláleset  s.. of, pret. deces n., caz n. de moarte
halálfej  s.
1. (csontváz koponyája) craniu n.;
2. (halálos veszély jelképeként) cap n. de mort, craniu
halálhír  s. ştirea f. morţii
halálkanyar  s. curba f. morţii
hálálkod|ik  vb. intr. a mulţumi, a exprima (cuiva) recunoştinţa (sau satisfacţia) pentru ceva
halálos  adj.
1. mortal;
2. de moarte; halálos ellenség duşman de moarte
halálozás  s. deces n.
halálozási  adj. de mortalitate; halálozási
arányszám coeficient de mortalitate
haláltábor  s. lagărul n. morţii
haláltusa  s. agonie f.
halálugrás  s. salt n. mortal
halandó  
I. adj. muritor. -
II. s. muritor m.
halandóság  s. mortalitate f.
halánték  s. tâmplă f.
halántékcsont  s., anat. os n. temporal
hálás  adj. recunoscător
halastó  s. heleşteu n.; piscină f.