hirdetés
magyar-román szótár
| k betű | |
Lapozás: 1-50 ... 801-850 | 851-900 | 901-950 ... 2501-2540 | |
| kéttagú | adj. 1. (két személyből álló) format din două persoane; 2. lingv. format din două cuvinte; 3. lingv. (szó) bisilabic, format din două silabe |
| kettéágazik | vb. intr. a se bifurca, a se despărţi în două ramuri (sau direcţii) |
| kettéhasad | vb. intr. a se despica (sau a se crăpa) în două |
| kettéhasít | vb. tr. a despica (sau a crăpa) în două |
| kettéoszt | vb. tr. a împărţi în două |
| kettes | I. adj. 1. kettes szám cifra doi; 2. (cu numărul) doi; kettes autóbusz autobuzul doi; 3. muz. kettes ütem măsură de doi timpi; 4. fam. de ora două; kettes vonat trenul de ora două (sau de doi). - II. s. doi m. |
| kettészakad | vb. intr. a se rupe în două |
| kettészakít | vb. tr. a rupe în două |
| kettészel | vb. tr. a tăia în două |
| kettétör | vb. tr. a rupe în două, a frânge |
| kettévág | vb. tr. a tăia în două |
| kettéválik | vb. intr. a se desface în două |
| kettő | num. doi m., două; mind a kettő amândoi m., amândouă |
| kettős | I. adj. 1. dublu; kettős őrszem santinelă dublă; 2. de câte doi; kettős sorban în rânduri de câte doi; 3. lingv. kettős tagadás negaţie dublă; 4. fiz. kettős fénytörés birefrigenţă; 5. fin. kettős könyvvitel contabilitate în partidă dublă; 6. dublu; kettős cél scop dublu; kettős élet viaţă dublă. - II. s. 1. (két személy együttese) cuplu n.; 2. muz. duet n. |
| kettőshangzó | s., lingv. diftong m. |
| kettőspont | s. două puncte n. pl. |
| kettősség | s. dualitate f. |
| kettőz | vb. tr. a dubla |
| kettőzés | s. 1. dublare f.; 2. lingv. geminaţie f. |
| kettőzött | adj. (kétszeres) îndoit, dublu; kettőzött erővel cu forţă îndoită |
| kétüléses | adj. cu două locuri |
| kétütemű | adj. 1. muz. de (sau format din) două tacturi; 2. tehn. kétütemű motor motor în doi timpi |
| kétvágányú | adj., ferov. cu linie dublă |
| ketyeg | vb. intr. a ticăi, a face tic-tac |
| kéve | s. snop m. |
| kevély | adj., pret. (gőgös, dölyfös) mândru, fudul, îngâmfat, trufaş |
| kevélység | s., pret. mândrie, trufie, fudulie f. |
| kever | vb. tr. 1. a amesteca; keveri a rántást a amesteca rântaşul; 2. maltert kever a face mortar; 3. a amesteca (două lichide); vízzel keveri a bort amestecă vinul cu apă; 4. fig. bajba kever valakit a băga pe cineva la apă |
| kevered|ik | vb. intr. 1. a se amesteca; 2. fig. (vki vmibe) a se băga, a se amesteca, a se încurca (în ceva); bajba keveredik a da de belea |
| keverék | s. amestec n., amestecătură f. |
| keverőgép | s., constr. malaxor n. |
| kevés | num. 1. puţin; kevés só puţină sare; 2. puţin, niţel; egy kevéssel később puţin mai târziu; várj még egy keveset mai aşteaptă tu niţel; kevéssel ezelőtt cu puţin înainte, adineauri |
| kevésbé | adv. (mai) puţin; annál kevésbé cu atât mai puţin |
| kéz | s. mână f.; jobb kéz mână dreaptă, dreapta f.; fel a kezekkel! sus mâinile!; kézről kézre din mână în mână; keze ügyében van a avea la îndemână; kézen fogva vezet valakit a conduce pe cineva de mână; kezet ad valakinek, kezet fog valakivel a da mâna cu cineva; kezet emel valakire a ridica mâna asupra cuiva; szabad kezet ad valakinek a da mână liberă cuiva |
| kézbesít | vb. tr., of. a înmâna, a preda |
| kézbesítő | s. 1. (hivatali) curier m. 2. (levélhordó postás) factor m. poştal, poştaş m. |
| kezd | vb. I. tr. (vmit) a începe; új életet kezd a începe o viaţă nouă; nem tudom, mihez kezdjek nu ştiu ce să fac. - II. intr. 1. a începe; sírni kezd a începe să plângă; a víz forrni kezd apa începe să fiarbă, apa dă în clocot; 2. (vmihez) a se apuca de ...; munkához kezd a se apuca de lucru |
| kezdeményez | vb. tr. a iniţia |
| kezdeményezés | s. 1. iniţiere f.; 2. iniţiativă f. |
| kezdeményező | s. iniţiator m. |
| kezdés | s. 1. începere f.; 2. început n. |
| kezdet | s. început n. kezdettől fogva de la început; kezdetben la început |
| kezdeti | adj. iniţial |
| kezdetleges | adj. primitív, rudimentar |
| kezdő | I. adj. 1. iniţial; 2. (pl. író) începător, debutant. - II. s. începător m. |
| kezdőbetű | s. iniţială f. |
| kezdőd|ik | vb. intr. 1. a (se) începe; 2. a începe (cu ceva); az opera nyitánnyal kezdődik opera începe cu uvertura |
| kezdőpont | s. punct n. de plecare |
| kezdősebesség | s., fiz. viteză f. iniţială |
| kezdve | adv. începând; mától kezdve începând de azi; attól - de atunci încoace; mostantól kezdve de acum înainte |
