adj. 1. crunt, crud; nemilos; kegyetlen ember om crunt; 2. cumplit; kegyetlen vihar furtună cumplită; 3. crâncen; kegyetlen harc luptă crâncenă| kegyetlenkedik | vb. intr.
1. (kegyetlenséget követ el) a comite cruzimi;
2. (kegyetlenül bánik vmivel, vkivel) a fi crud (sau nemilos cu ...) |
| kegyetlenség | s. cruzime f. |
| kegyetlenül | adv. fara milă, cumplit |
| kegyhely | s., rel. loc n. sfânt, loc de pelerinaj |
| kegyvesztett | adj. dizgraţiat; kegyvesztett lesz a cădea în dizgraţie |
| kehely | s.
1. potir n.
2. bot. caliciu n. |
| kéj | s. voluptate, desfătare f. |
| kéjeleg | vb. intr. a se desfăta |
| kéjgyilkos | s. criminal m. sadic |
| kéjgyilkosság | s. asasinat n. cu viol |
| kéjutazás | s. călătorie f. de plăcere (sau de agrement) |
| kék |
I. adj. albastru; kék folt a. pată albastră,
b. (testen) vânătaie f. -
II. s. albastru n. az ég kékje albastrul cerului |
| kékes | adj. albăstrui, albăstriu |
| kékít | vb. tr. (şi intr.) a albastri |
| kékítő | s. albăstreală f. |
| keksz | s. biscuit m. |
| kékszakáll | s., pret. (hírhedt nőcsábász) barbă-albastră m. |
| kékül-zöldül | vb. intr. a face feţe-feţe |
| kel1 | vb. intr.
1. a se scula; korán kel-a se scula dis-de-dimineaţă;
2. (égitest) a răsări;
3. (növény) a răsări;
4. (tojásból, petéből kibújik) a ieşi;
5. (tészta) a dospi; a creşte;
6. (áruféle) a trece, a avea căutare;
7. a data (din ...); június 26-án kelt levelében în scrisoarea dv. datată din 26 iunie;
8. în expr.: lába kel a dispărea; (új) életre kel a învia, a reveni la viaţă; útra kel a porni la drum; valakinek a védelmére kel a sări în ajutorul cuiva; versenyre kel a se lua la întrecere |
| kel2 | s. (kelkáposzta) varză f. creaţă |
| kelendő | adj. (áru) căutat, cerut |
| kelendőség | s. căutare, trecere f. |
| kelengye | s. (menyasszonyé) trusou n., zestre f. |
| kelepce | s.
1. înv. (csapda, tőr) capcană, cursă f.;
2. în expr.: kelepcébe csal valakit a atrage pe cineva în cursă; kelepcébe esik a cădea în cursă |
| kelepel | vb. intr.
1. (gólya) a toca; (ember) a turui |
| kelés | s.
1. sculare f., sculat n.
2. (testen) furuncul, buboi, abces n. |
| kelet1 | s. răsărit, est, orient n. keleten la est |
| kelet2 | s. (keltezés, dátum) dată f.; mai kelettel cu data de azi |
| kelet3 | s. (kelendőség) trecere, căutare f. |
| keleti | adj.
1. dinspre răsărit (sau est), de răsărit, de est, răsăritean, estic; a keleti határok graniţele dinspre răsărit;
2. oriental, răsăritean; keleti népek popoarele din Orient;
3. răsăritean, estic; keleti oldal versantul estic;
4. oriental; keleti szőnyeg covor oriental;
5. rel. keleti egyház biserica greco-orientală, biserica ortodoxă |
| keletkezik | vb. intr.
1. (föld, sziget, tó) a se forma;
2. (jelenség) a se produce;
3. (pl. szél) a se stârni, a se isca |
| keletlen | adj. nedospit |
| kelkáposzta | s. varză f. creaţă |
| kell | vb. intr. a trebui; el kell mennem trebuie să plec |
| kellék | s.
1. tehn. accesorii n. pl;
2. teatru recuzită f.;
3. (puhához hozzávaló) furnituri f. pl |
| kellékes | s., teatru recuzitor m. |
| kelléktár | s., teatru
1. (színpadi kellékek) recuzite f. pl.;
2. (kellékek raktára) magazie f. pentru recuzite |
| kellem | s., lit. (kedvesség, báj) graţie, drăgălăşenie f. |
