hirdetés
magyar-román szótár
| f betű | |
Lapozás: 1-50 ... 501-550 | 551-600 | 601-650 ... 1851-1854 | |
| felforral | vb. tr. a fierbe |
| felfortyan | vb. intr., peior. (dühösen kifakad) a se înfuria, a izbucni de furie, a se supăra foc, fam. a-i sări cuiva muştarul |
| felfrissít | vb. tr. 1. (pl. levegőt) a împrospăta, a primeni; 2. reg. a reîmprospăta |
| felfrissül | vb. intr. 1. a se împrospăta, a se primeni; 2. (emlékkép) a se reîmprospăta |
| felfüggeszt | vb. tr. 1. (tárgyat) a atârna, a suspenda; 2. (büntetést) a suspenda; 3. (állásából) a suspenda, a destitui provizoriu (din funcţie) |
| felfúj | vb. tr. 1. (labdát, belső gumit) a umfla; 2. (felfúvódást okoz) a balona; 3. fig., fam. (felnagyít) a exagera, a umfla |
| felfújód|ik | vb. intr. 1. a se umfla; 2. (felfúvódik) a se balona, a se umfla |
| felfújt | I. adj. 1. umflat; 2. reg., fam. umflat; felfújt ügy caz umflat - II. s., cul. sufleu n. |
| felfüstöl | vb. tr. a afuma (cu scopul de a - l conserva) |
| felfut | vb. intr. a fugi (în) sus, a urca fugind |
| felfuvalkodik | vb. intr., peior. a se îngâmfa, a se umfla în pene, a se înfumura |
| felfuvalkodott | adj., peior. îngâmfat, înfumurat |
| felfúvód|ik | vb. intr. 1. a se balona, a se umfla; 2. (felfújódik) a se umfla |
| félgömb | s. 1. geom. emisferă f., jumătate f. dintr-o sferă; 2. geogr. (félteke) emisferă |
| felgöngyöl | vb. tr. (felgöngyölít) a înfăşură, a rula, a face sul |
| felgöngyölít | vb. tr. 1. (anyagot) înfăşură, a răsuci; 2. (ellenséget) a nimici (inamicul) prin învăluire; 3. (fokozatosan földerít) a dezvălui (sau a clarifica) pas cu pas |
| felgörbül | vb. intr. a se îndoi în sus |
| felgördül | vb. intr., teatru, pret. (fölmegy) a se ridica |
| félgyártmány | s., ind. (félkész gyártmány) semifabricat n. |
| felgyógyul | vb. intr. a se vindeca (de tot) |
| felgyújt | vb. tr. 1. a da foc, a incendia; 2. (villanyt) a aprinde |
| felgyúl | vb. intr., pret. (felgyullad) a se aprinde |
| felgyülemlik | vb. intr. 1. a se aduna, a se strânge; 2. (tennivaló) a se acumula, a se aduna |
| felgyullad | vb. intr. 1. pop. (meggyullad) a se aprinde, a lua foc; 2. (világítani kezd) a se aprinde |
| felgyűr | vb. tr. (ingujjat) a sufleca, a sumete |
| felháborít | vb. tr. a indigna, a revolta |
| felháborító | adj. revoltător, scandalos |
| felháborodás | s. indignare, revoltă f. |
| felháborodik | vb. intr. a se indigna, a se revolta, a se scandaliza |
| felhág | vb. intr. a se urca (căţărându-se) |
| felhagy | vb. I. intr. (pl. mesterséggel) a renunţa (la ...), a se lăsa (de ...). - II. tr., pop. leckét felhagy a da lecţie pentru acasă |
| felhajt1 | vb. I. tr. 1. (magasabban levő helyre) a mâna (în) sus; 2. (állatot vásárrá) a mâna (un animal la târg); 3. felhajt ja az árakat a face să se urce preţurile, a provoca urcarea preţurilor. - II. intr. (járművel) a se urca cu un vehicul |
| felhajt2 | vb. tr. 1. a ridica îndoind în sus; felhajtja a paplant ridică plapuma (îndoind în sus); 2. (pl. ingujjat) a sufleca, a sumete; 3. (ruhából) a scurta, a îndoi în sus şi a tivi (sau a coase); 4. (italt) a da (o băutură) pe gât, a bea repede dintr-o înghiţitură |
| felhajtás | s. 1. (ingujjé) suflecare f.; 2. tiv n., îndoitură f.; a szoknya felhajtása tivul fustei |
| felhajtóerő | s., fiz. forţă f. ascensională |
| felhalmoz | vb. tr. 1. (halomba) a îngrămădi; 2. (tárolásra) a stoca; 3. ec. a acumula |
| felhalmozás | s. 1. (árué) stocare f.; 2. ec. acumulare f.; 3. ec. (tőkefelhalmozás) acumulare de capital |
| felhalmozód|ik | vb. intr. 1. a se îngrămădi; 2. ec. a se acumula |
| felhám | s., anat. epidermă f. |
| félhang | s., muz. semiton n. |
| felhang|zik | vb. intr. 1. (felhallatszik) a se auzi sus; 2. a răsuna |
| felhangol | vb. tr. 1. muz. a acorda; 2. fig., pret. (jókedvre derít) a dispune |
| felhány | vb. tr. 1. a arunca sus; 2. fig., fam. (fiókot, szekrényt) a scormoni, a scotoci, a răscoli; 3. fig., fam., peior. (tapintatlanul fölemleget) a-i aminti fără tact |
| felharsan | vb. intr. a răsuna |
| felhasít | vb. tr. 1. (fölmetsz, felvág) a spinteca; 2. (fát) a despica, a crăpa |
| felhasznál | vb. tr. 1. (anyagot) a utiliza, a întrebuinţa; 2. (alkalmat) a se folosi (de ...), a profita (de...) |
| felhatalmaz | vb. tr. a autoriza, a împuternici |
| félhavi | adj. 1. (pl. ellátás) pe o jumătate de lună; 2. (pl munka) de o jumătate de lună |
| felheccel | vb. tr., fam. 1. (felloval) a monta; 2. (felbosszant) a întărâta, a enerva |
| felhevít | vb. tr. 1. a încălzi, a înfierbânta; 2. (lelkes izgalomba hoz) a înfierbânta, a însufleţi, a entuziasma |
