hirdetés
magyar-román szótár
| f betű | |
Lapozás: 1-50 | 51-100 | 101-150 ... 1851-1854 | |
| faj | s. 1. biol. specie; 2. soi n. korán érő f faj soi cu coacere timpurie; 3. pol. rasă ; a fehér faj rasa albă; 4. specie; a dráma fajai speciile dramei |
| fáj | vb. intr. 1. a durea; fáj a fejem mă doare capul; 2. fig. a durea, a întrista |
| fajállat | s. animal n. de rasă |
| fajankó | s., glum. găgăuţă, tontălău m. |
| fajd | s., ornit. 1. (nyírfajd) cocoş-de-mesteacăn m.; 2. (siketfajd) cocoş-de-munte, cocoş-sălbatic m. |
| fájdalmas | adj. 1. dureros; 2. pret (fájdalmat kifejező) dureros, care exprimă durere, trist fájdalom |
| fájdalomcsillapító | s. calmant, sedativ n. |
| fajdkakas | s. cocoş-de-munte, cocoş-sălbatic m. |
| fajdtyúk | s. găină-sălbatică, găină-de-munte f. |
| fajfenntartás | s., biol. conservarea (sau perpetuarea) f. speciei |
| fajhő | s., fiz. căldură f. specifică |
| faji | adj. 1. care se referă la specie; faji jelleg caracter al unei specii; 2. rasial; faji megkülönböztetés discriminare rasială |
| fajlagos | adj. 1. fiz. specific; fajlagos hő căldură specifică; fajlagos térfogat volum specific; 2. specific; fajlagos fehérje albumină specifică |
| fájlal | vb. tr. 1. fájlalja valamijét a se plânge că-l doare ceva, a durea; 2. pret. (vmit sajnál) a regreta, a-i părea rău |
| fajnemesítés | s., agr. ameliorarea f. rasei |
| fájó | adj. 1. dureros, care doare; 2. pret. îndurerat, mâhnit; 3. pret. dureros; fájó emlék amintire dureroasă |
| fájós | adj. care doare; fájós láb picior care doare |
| fajsúly | s.,fiz. greutate f. specifică |
| fajta | s. 1. zool. rasă f.; 2. bot. soi n. korán érő fajta soi cu coacere timpurie, soi timpuriu; 3. pret. az emberi fajta specia umană, neamul omenesc; 4. (áru, termény) sort, fel n. |
| fajtatiszta | adj. şt. 1. (állat) de rasă pură; 2. (növény) de soi pur |
| fajul | vb. intr. 1. valamivé fajul a degenera în ...; 2. peior. a degenera; a vita veszekedéssé fajul disputa a degenerat în ceartă |
| fakad | vb. intr. 1. a ţâşni; víz fakad a sziklából din stâncă ţâşneşte apa; a sebből genny fakad puroiul ţâşneşte din rană; 2. (forrás) a izvorî; 3. pret. szeméből könny fakad a începe să plângă; 4. pret. (kezd kihajtani, kibomlani) a da muguri, a înmuguri; 5. pret. kacajra fakad a izbucni în râs; sírva fakad a izbucni în plâns |
| fakanál | s. lingură f. de lemn |
| fakaszt | vb. tr., pret. 1. (pl. vizet a sziklából) a face să izvorască; 2. fig. könnyekre fakaszt valakit a face pe cineva să plângă |
| fakéreg | s. scoarţă (sau coajă) f. de copac |
| fakír | s. 1. fachir m.; 2. glum. (érzéketlen ember) om m. lipsit de sensibilitate, om răbdător, fachir |
| fakitermelés | s., silv. exploatare f. forestieră |
| fáklya | s. făclie, faclă, torţă f. |
| fáklyásmenet | s. retragere f. cu torţe |
| fáklyavivő | I. adj. care poartă faclă (sau torţă). - II. s. purtător m. de făclii, făclier m. |
| fakó | I. adj. 1. (szín) şters, spălăcit, decolorat; 2. şarg, cu părul galben deschis. - II. s. (ló) şarg m. |
| fakul | vb. intr. 1. a se spălăci, a se decolora; 2. (halványodik) a se şterge, a se estompa, a se face vag |
| fal1 | vb. tr. 1. (mohón eszik) a mânca lacom (şi repede), fam. a înfuleca; 2. fig. (mohón olvas vmit) a citi (ceva) pe nerăsuflate |
| fal2 | s. 1. perete m.; zid n.; a ház falai pereţii casei; falhoz állít a pune la zid; 2. (vmely helyiségé) perete; üres falak pereţi goi; 3. (vmi mentén) zid; a várat falak övezik cetatea este înconjurată cu ziduri; 4. perete; az edény fala peretele vasului |
| faláb | s. 1. (fa műláb) picior n. de lemn; 2. pop. (gólyaláb) picioroange, catalige n. pl. |
| falánk | adj. lacom, vorace; falánk ember om lacom |
| falánkság | s. lăcomie, voracitate f. |
| falat | s. 1. (egy harapásnyi étel) îmbucătură f.; 2. mâncare, bucăţică f.; szájától vonja meg a falatot a-şi trage bucăţica de la gură; 3. cu funcţ. atrib. o îmbucătură de ...; egy falat hús o îmbucătură de carne |
| falatoz|ik | vb. I. intr. a mânca pe îndelete. - II. tr. a mânca (pe îndelete); kolbászt falatozik a mânca cârnaţi pe îndelete |
| falatozó | s. bufet n. |
| falaz | vb. I. intr. 1. (kőműves) a ridica un zid; 2. arg. (bűntett elkövetésekor) a sta la pândă; 3. fam. (vkinek) a servi drept paravan. - II. tr. a zidi; az emeletet falazzák zidesc etajul |
| falazat | s. 1. zidărie f.; 2. perete m. a kút falazata pereţile fântânii |
| falcol | vb. tr., tehn. a fălţui |
| falevél | s. frunză f. |
| falfestmény | s., arte pictură f. murală, frescă f. |
| falióra | s. ceas n. de perete, pendul n. |
| faliszekrény | s. 1. (falra erősíthető) dulap n. de perete; 2. (beépített) dulap în perete |
| falitérkép | s. hartă f. de perete |
| falka | s. 1. (farkasoké, vadászkutyáké) haită f.; 2. înv., (emberek csoportja) ceată f. |
| falkavadászat | s., vân vânătoare f. cu câini |
