hirdetés


magyar-román szótár

új keresés


f betű

Lapozás: 1-50 ... 1451-1500 | 1501-1550 | 1551-1600 ... 1851-1854

fonák  
I. adj. straniu, ciudat. -
II. s. dos n. a ruha fonákján pe dosul hainei
fonal  s. fir, tort n.
fonás  s. tors n. (géppel) filare
fonat  s. împletitură f.
foncsor  s.chim. amalgam n.
foncsoroz  vb. tr., ind. a amalgama
fondorlat  s., pret. intrigă, uneltire f.
főnév  s., lingv. substantiv n.
főnevesül  vb. intr., lingv. a se substantiviza
főnévi  adj., lingv.
1. substantival; főnévi jelző atribut substantival;
2. főnév
igenév infinitiv n.
főnévragozás  s., lingv. declinarea f. substantivelor
fonnyad  vb. intr. a se vesteji, a se ofili
fonó  s.
1. (személy) torcător, filator m.;
2. etnogr. şezătoare f.
fonoda  s. filatură f.
fonógép  s. maşină f. de filat
főnök  s.
. şef m.
főnöknő  s. şefă f.
fonott  adj.
1. tors; (géppel) filat;
2. împletit; fonott kosár coş împletit
fontos  adj. important
fontoskodik  vb. intr. a-şi da importanţă
fontosság  s. importanţă f.
főnyeremény  s. câştigul n. cel mare (la loterie)
főorvos  s. medic-şef m.
főosztály  s., of. direcţie f. generală
főparancsnok  s., mil. comandant m. suprem
főparancsnokság  s., mil. comandament n. suprem
főpincér  s. (fizetőpincér) ospătar şef m.
főposta  s. poşta f. centrală
főpróba  s. repetiţie f. generală
fordít  vb.
I. tr.
1. (vmilyen irányba) a întoarce; a învârti;
2. a întoarce; fordít egy lapot a întoarce o pagină;
3. hátat fordít valakinek a întoarce cuiva spatele;
4. a îndrepta; valakire fordítja tekintetét a-şi îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva;
5. fig. a acorda; nagy figyelmet fordít valamire a acorda o mare atenţie unui lucru;
6. a traduce; verset fordít a traduce poezii. -
II. intr.
1. a întoarce; fordíts! întoarce!;
2. a traduce; magyarból fordít traduce din maghiară
fordítás  s.
1. (vmerre) întoarcere; învârtire f.;
2. (ruháé) întoarcere;
3. (szóé, szövegé) traducere f.
fordító  s. traducător m.
fordítói  adj.
1. de traducător;
2. de traducere
fordítókorong  s.
1. tehn. disc n. turnant;
2. ferov. placă f. rotitoare (sau turnantă)
fordul  vb. intr.
1. a se întoarce;
2. (jármű, ember) a coti, a vira;
3. (út, folyó) a coti;
4. fig. (érdek-lődés) a se îndrepta (spre ... sau către ...);
5. fig. (vkihez) a se adresa (cuiva); orvoshoz fordul a se adresa medicului;
6. fig. a se schimba; másképp fordult a dolog lucrurile s-au schimbat; jóra fordul a lua o întorsătură bună (sau favorabilă)
fordulat  s.
1. (keréké) întoarcere f.;
2. (motoré) turaţie f.;
3. (fix pont vagy tengely körül) rotaţie f.;
4. fig. întorsătură; a dolgok kellemetlen fordulatot vettek lucrurile au luat o întorsătură neplăcută;
5. fig. cotitură f.; történelmi fordulat cotitură istorică
fordulatszám  s., fiz., tehn. număr n. de rotaţie; turaţie f.
forduló  s.
1. (úté) cotitură, curbă f.;
2. (futballban) etapă f.;
3. (sakkban) rundă f.;
4. of. scrutin n.; első forduló primul scrutin
főrendező  s.
1. organizator m. principal;
2. teatru regizor m. principal
forgács  s.
1. surcea f.;
2. tehn. aşchie, şpan n.
forgácsolás  s., tehn. aşchiere f.
forgalmas  adj.
1. (utca) cu circulaţie mare (sau intensă);
2. (helyiség) frecventat
forgalmaz  vb. tr., com. a desface mărfuri, a comercializa
forgalmi  adj.
1. de circulaţie;
2. ferov. de mişcare; forgalmi iroda birou de mişcare
forgalom  s.
1. circulaţie f.; közúti forgalom circulaţia rutieră;
2. trafic n.; vasúti forgalom traficul pe căile ferate;
3. circulaţie; forgalomba hoz a pune în circulaţie
forgás  s.
1. (forgó mozgás) învârtire f.;
2. com. circulaţie f.; a pénz forgása circulaţia banilor
forgat  vb. tr.
1. a învârti; körben forgat a roti; kereket forgat a învârti o roată; şi fig. forgatja a szemét a-şi învârti ochii, a(-şi) da ochii peste cap;
2. a mânui, a învârti; jól forgatja a fegyvert a mânui bine arma;
3. (könyvet) a răsfoi; a frunzări; a întoarce;
4. a întoarce; szénát forgat a întoarce fânul;
5. a turna; filmet forgat a turna un film;
6. (pénzt) a rula;
7. (váltót) a jira, a andosa;
8. azt forgatja a fejében, hogy ... a avea de gând să ...
forgatag  s. vâltoare f.; az élet forgatagában în vâltoarea vieţii
forgatókar  s.
1. manivelă f.;
2. (forgódarun) braţ n. rotitor
forgattyú  s. manivelă f.