hirdetés
magyar-román szótár
| a betű | |
Lapozás: 1-50 ... 251-300 | 301-350 | 351-400 ... 1301-1313 | |
| alakulat | s. 1. mil. unitate f.; 2 . pol. formaţie, formaţiune f.; 3. geogr. configuraţie, formaţie f. |
| alakuló | adj. în formare; alakulóban van a fi în formare (sau în devenire) |
| alakváltozás | s. 1. schimbare f. de formă; 2. fiz., tehn. deformaţie f. |
| alakzat | s. 1. st. configuraţie f.; 2. formaţie f.; aeron. repülési alakazat formaţie de avioane; 3. szónoki alakzat figură oratorică |
| alamizsna | s. pomană; milostenie, milă f. |
| alámos | vb. tr. 1. (talajt) a spăla, a săpa; 2. (utat) a desfunda |
| alamuszi | adj. (alattomos, sunyi) perfid |
| alantas | I. adj. josnic. - II. s. subaltern, inferior m. |
| alany | s. 1. lingv. subiect n.; 2. bot., hort portaltoi n. |
| alanyeset | s., lingv. nominativ n., cazul n. nominativ |
| alanyi | adj., lingv. subiectiv |
| alap | s. 1. constr. fundaţie f., fundament n., temelie f.; 2. geom. bază f.; 3. substrat n., bază; 4. ec. fond n. 5. temei n. |
| alapállás | s. 1. poziţie f. de bază, poziţie obisnuită a corpului (la gimnastică); 2. publ. (elvi álláspont) poziţie, punct n. de vedere |
| alapanyag | s. material n. de bază |
| alapanyagcsere | s., biol. metabolism n. bazal |
| alapelem | s. 1. element n. de bază; 2. principiu n. (de bază) |
| alapelv | s. principiu n. (de bază) |
| alapeszme | s. idee f. fundamentală |
| alapfogalom | s. noţiune f. fundamentalá |
| alapfok | s., lingv. gradul n. pozitiv |
| alaphang | s. 1. muz. ton n.; sunet n. fundamental; 2 . filol. (irodalmi alkotásé) ton |
| alapigazság | s. 1. adevăr n. fundamental; 2. axiomă f. |
| alapít | vb. tr. 1. a întemeia; családot alapít a întemeia o familie; 2. a înfiinţa, a întemeia, a fonda; a ctitori; iskolát alapít a înfiinţa o şcoală |
| alapító | I. adj. fondator. - II. s. fondator, întemeietor; ctitor m. |
| alapítvány | s. fundaţie f. |
| alapjelentés | s., lingv. sens n. de bază |
| alapkő | s. piatră f. de temelie, piatră fundamentală |
| alapkőletétel | s., of. punerea f. pietrei de temelie |
| alapművelet | s., mat. operaţie (sau operaţiune) f. fundamentală; a négy alapművelet cele patru operaţii fundamentale |
| alapnyelv | s., lingv. limbă f. de bază |
| alapokmány | s. statut n.; pol. cartă f. |
| alapos | adj. 1. întemeiat, temeinic; alapos gyanú bănuială întemeiată; 2. temeinic, serios, fig. solid; alapostudás cunoştinţe solide |
| alaposság | s. temeinicie f. |
| alapoz | vb. tr. (şi intr.) 1. a pune temelia; a turna (sau a aşeza) fundaţia; 2. rar (valamire alapít) a se baza pe ceva |
| alapozás | s. 1. (cselekvés) punerea f. pietrei de temelie; turnarea f. fundaţiei; 2. (eredmény) fundaţie f., fundament n. |
| alaprajz | s., tehn. schiţă f., plan n. (sau secţiune f.) de bază |
| alapsz|ik | vb. intr., v. |
| alapszabály | s. 1. regulă f. de bază; 2. (egyesületé) statut n. |
| alapszám | s., mat. (număr de) bază f.; számrendszer alapszáma bază de sistem de numeraţie |
| alapszókincs | s,, lingv. fondul n. principal de cuvinte |
| alaptalan | adj. neîntemeiat, fără temei, lipsit de temei, nefondat |
| alapterület | s., mat., tehn. suprafaţă f. |
| alaptétel | s. 1. teză f., principiu n.; 2. mat. axiomă f. |
| alaptőke | s., ec. capital n. iniţial |
| alapul | vb. intr. a se întemeia, a se baza |
| alapvető | adj. 1. fundamental; capital; alapvetőfontosságú de o importanţă capitală; 2. dominant; alapvetővonás notă dominantă |
| alapvonal | s. 1. geom. bază f.; 2. sp. linie f. de fund |
| alapzat | s. 1. (épületé) fundaţie f., fundament n.; bază f.; 2. (gépé, szoboré) postament, soclu n. |
| álarc | s. mască f. |
| álarcos | I. adj. mascat. - II. s. (álarcot viselő személy) persoană f. mascată |
