hirdetés
r betű | |
Lapozás: 1-50 | 51-100 | 101-150 ... 801-820 | |
radioaktív | adj., fiz., chim. radioactiv |
rádióállomás | s. 1. şi mil. staţi(un)e f. de radio; 2. (rádió-adóállomás) post n. de radio, staţie f. de radioemisiune |
rádióbemondó | s. crainic, spicher m., (nő) crainică, spicheriţă f. |
rádióhallgató | s. ascultător m. de radio |
rádióhullám | s., tel. undă f. de radio |
rádiójáték | s. (hangjáték) scenariu n. radiofonic |
rádiókészülék | s. (rádió-vevőkészülék) aparat n. de radio, aparat de radiorecepţie, radioreceptor, radio n. |
rádióközvetítés | s. transmisiune f. radiofonică |
rádióleadó | s. (rádióadó) radioemiţător n. |
rádióműsor | s. program n. de radio |
rádióriport | s. radioreportaj n. |
rádióriporter | s. radioreporter m. |
rádiósítás | s. radioficare f. |
rádióz|ik | vb. intr. a asculta radio |
radír | s. (törlőgumi) radieră f., gumă f. de şters |
radíroz | vb. tr. a şterge cu radiera |
rádium | s., chim. radiu n. |
ráébred | vb. intr. a-şi da seama |
ráér | vb. intr. a avea timp (pentru ceva) |
ráerősít | vb. tr. a prinde (de ...), a fixa (de ...) |
ráerőszakol | vb. tr. a impune cuiva ceva |
ráes|ik | vb. intr. (vmire) a cădea (pe ...) |
ráeszmél | vb. intr., pret. (ráébred vmire) a-şi da seama (de ...) |
ráfagy | vb. intr. 1. a îngheţa (lipindu-se) de ceva; 2. ráfagyott az ajkára a mosoly zâmbetul i-a îngheţat pe buze |
ráfér | vb. intr. 1. (elfér vmin) a încăpea, a avea loc (pe ...); 2. fig. (vkire vmi) a-i prinde bine cuiva |
ráfizet | vb. I. tr. a plăti pe deasupra (sau în plus). - II. intr., fam. ráfizet valamire a plăti scump pentru ... |
ráfizetés | s. 1. plată f. suplimentară; 2. pagubă, pierdere f. |
ráfog | vb. tr. 1. (fegyvert) a ridica (asupra ...); 2. (vkire vmit) a imputa (ceva cuiva) |
ráfordít | vb. tr. 1. ráfordítja a kulcsot a închide cu cheie; 2. (pénzt, munkát) a cheltui |
ráförmed | vb. intr. (vkire) a se răsti (la...) |
ráfúj | vb. intr. (vkire) a sufla (la cineva) |
rag | s., lingv. desinenţă f.; sufix n. gramatical; afix n. |
rág | vb. tr. 1. a roade; 2. fig. a chinui, a roade |
ragad | vb. I. intr. 1. a se lipi; 2. fig., fam. a rămâne (undeva). -II. tr. 1. a apuca, apune mâna pe ...; fegyvert ragad a apuca arma; 2. magával ragad a antrena; magához ragad a acapara |
ragadós | adj. (anyag) lipicios |
ragadozó | I. adj. (madár) răpitor, de pradă. - II. s. 1. animal n. răpitor; 2. zool. ragadozók a. carnivore n. pl., b. (păsări) răpitoare |
rágalmaz | vb. tr. a calomnia |
rágalmazás | s., şi jur. calomniere f. |
rágalom | s. calomnie f. |
ragály | s., pret. 1. înv. (fertőző betegség) boală f. contagioasă; 2. (járvány) epidemie, pop. molimă f. |
ragályos | adj. molipsitor, contagios |
ragaszkod|ik | vb. intr. 1. (vkihez) a ţine (la ...); a se ataşa (de ...); 2. (kitart vmi mellett) a stărui (în...) |
ragaszkodás | s. ataşament n. |
ragaszt | vb. tr. a lipi |
ragasztó | s. lipici, clei n., pastă f. de lipit |
rágcsál | vb. intr. a roade, a ronţăi |
rágcsáló | I. adj. 1. care ronţăie (ceva); 2. rágcsálóállat animal rozător. - II. s., zool. rágcsálók rozătoare n. pl. Rágógumi |
rágóizom | s., anat. muşchi m. masticator |
rágós | adj. tare; rágós hús carne tare |
ragoz | vb. tr., lingv. (igét) a conjuga; (névszót) a declina |