magyar-román szótár

új keresés


h betű

Lapozás: 1-50 ... 1151-1200 | 1201-1250 | 1251-1299

húgyhólyag  s., anat. vezică f. urinară
húgysav  s., chim. acid m. uric
hűha  interj, aoleu!, auleu!
hűhó  s., fam. zarvă, vâlvă f., tărăboi n.
hűl  vb. intr. a se răci
hüledez|ik  vb. intr. a rămâne tablou, a încremeni
hűlés  s. răceală f.
hull  vb. intr.
1. a cădea; térdre hull a cădea în genunchi; hull a hó ninge;
2. (könny, vér) a curge;
3. (tömegesen pusztul) a pieri în număr mare, a muri pe capete
hulla  s. cadavru n. (állati) leş, hoit, stârv n.
hulladék  s.
1. tehn. deşeu n.; căzături f. pl;
2. rămăşiţă f.; rest n.
hullaház  s. morgă f.
hullám  s.
1. val n., undă f.;
2. fiz., tel. undă; ultrarövid hullám undă ultrascurtă;
3. (hajban) ondu-laţie f.
hullámfürdő  s. baie f. de valuri (artificiale)
hullámhossz  s., fiz. lungime f. de undă
hullámlemez  s. (fémből) tablă f. undulată; (papírból) carton n. ondulat
hullámos  adj. ondulat
hullámosít  vb. tr. a ondula
hullámpala  s., constr. ardezie f. ondulată
hullámpapír  s., com. carton n. ondulat
hullámsáv  s., radio bandă f.
hullámtörés  s.,
1. fiz. refracţie f. de unde;
2. (tengeren) resac n.
hullámtörő  s. dig n. de larg
hullámverés  s. agitaţia f. valurilor, saltul n. valurilor, hulă f.
hullámvölgy  s.
1. baza f. unui val;
2. pret. (átmeneti hanyatlás) declin n. temporar
hullámvonal  s. linie f. ondulată; geom. linie sinusoidală
hullámz|ik  vb. intr
.

1. a face valuri, a undui;
2. fig. (búzavetés) a ondula;
3. fig., pret. (pl. láz) a fluctua, a oscila
hullat  vb. tr.
1. a scăpa (din mână); földre hullatja a pénzt a scăpa banii pe jos;
2. a vărsa; vérét hullatja a-şi vărsa sângele;
3. leveleit hullatja a-şi scutura frunzele
hüllő  s., zool. reptilă f.
hullócsillag  s. stea f. căzătoare
hülye  
I. adj. cretin, imbecil. -
II. s. idiot, cretin m.
hülyeség  s., fam. idioţenie f., cretinism n., imbecilitate f.
hülyéskedek  vb. intr., fam.
1. (tréfálkozik, bolondozik) a face glume, a face pe nebunul;
2. peior. (ostobaságokat művel) a face prostii
hülyül  vb. intr., fam.
1. a deveni tot mai prost, a se prosti din ce în ce mai mult;
2. (bolondozik) a face glume, a face pe nebunul;
3. (ostobaságot művet) a face prostii
humanista  
I. s.
1. ist. umanist m.;
2. pret.
umanitarist m., adept m. al umanitarismului. -
II. adj.
1. umanist; humanista költő poet umanist;
2. umanist, umanistic; humanista szellem spirit umanistic
humanitárius  adj., pret. (emberbaráti) umanitar
humanizmus  s.
1. ist. umanism n.
2. pret. umanitarism n., umanitate f.
humor  s. umor n.
humorista  s. umorist m.
humoros  adj. umoristic
hun  s., ist. hun m.; a hunok hunii m. pl.
huncut  
I. adj. ştrengar; huncut leány ştrengăriţă.
- II. ştrengar m.
huncutkod|ik  vb. intr. a ştrengări, a se ţine de ştrengării
huncutság  s. ştrengărie f.
huny  vb. intr.
1. (bújócskában) a miji;
2. fig. szemet huny valami fölött a închide ochii la ceva
hunyor  s., bot. spânz m.
hunyorgat  vb. intr. a clipi des din ochi
hunyorít  vb. intr. a clipi din ochi
húr  s.
1. strună, coardă f.; a hegedű húrjai coardele viorii;
2. coardă; az íj húrja coarda arcului;
3. geom. coardă
hurcol  vb. tr.
1. peior. a duce cu forţa;
2. (cipel) a duce anevoie (sau cu greu), a căra
hurcolkod|ik  vb. intr., fam.
1. a căra lucrurile dintr-un loc în altul;
2. (költözködik) a se muta