hirdetés
m betű | |
Lapozás: 1-50 ... 251-300 | 301-350 | 351-400 ... 1801-1833 | |
megállapít | vb. tr. 1. a stabili; 2. (tényt) a constata |
megállapodás | s. 1. învoială, înţelegere f.;szóbeli megállapodás învoială verbală; 2. acord n ., înţelegere ;megtartja a megállapodást a respecta înţelegerea |
megállapodik | vb. intr . a se înţelege, a conveni |
megállít | vb. tr . a opri |
megállóhely | s. 1. (autóbuszé, villamosé) staţie; oprire f.; 2. (vonaté) haltă f. |
megalsz|ik | vb. intr. a se închega, a se prinde |
megalvad | vb. intr. a se coagula, a se închega |
megárad | vb. intr. a se revărsa |
megárt | vb. intr. a face rău, a strica |
megátalkodott | adj . înrăit |
megátkoz | vb. tr . a blestema |
megavasodik | vb. intr. a (se) râncezi |
megáz|ik | vb. intr. a se uda, a deveni ud |
megbámul | vb. tr. a admira, a privi cu admiraţie |
megbán | vb. tr. aregreta, a-i părearău (de ...) |
megbánás | s. regret n., părere f. de rău |
megbánt | vb. tr . a jigni, a ofensa |
megbarátkozik | vb. intr. 1. (vkivel) a se împrieteni; 2. (vmivel) a se familiariza, a se obişnui |
megbecsül | vb.tr. 1. (vkit) a cinsti, a preţui; 2. megbecsülimagát a se purta cumsecade; 3. (vmit) a evalua, a estima |
megbékél | vb. intr. a se împăca, a se reconcilia |
megbélyegez | vb. tr. 1. (állatot) a înfiera; 2. rar (embert) a stigmatiza; 3. peior. (erkölcsileg elítél) a stigmatiza, fig. a înfiera |
megbénít | vb. tr. 1. a paraliza; 2. (folyamatot, mozgást) a împiedica, fig. a paraliza |
megbénul | vb. intr. 1 . a se paraliza; 2. (folyamat) a se întrerupe, a se opri |
megbeszél | vb. tr.a discuta; ahogy megbeszéltükcum ne-am înţeles |
megbeszélés | s. discuţie; consfătuiref. |
megbetegszik | vb. intr. a se îmbolnăvi |
megbilincsel | vb. tr. a încătuşa |
megbillen | vb. intr. a se clătina |
megbillent | vb. tr. 1. a clătina; 2. megbillenti a kalapját abia îşi ridică pălăria (în semn de salut) |
megbírál | vb. tr . a critica |
megbírságol | vb. tr . a amenda |
megbíz | vb. tr. (vkit vmivel) a însărcina (pe cineva cu ceva) |
megbíz|ik | vb. intr. (vkiben, vmiben) a se încrede (în cineva, în ceva), a se bizui (pe cineva, pe ceva), a avea încredere (în cineva, în ceva) |
megbízás | s. însărcinare f.;valakinek a megbízásából din însărcinarea cuiva |
megbízhatatlan | adj. 1. (ember) necredincios; pe care nu te poţi bizui; în care nu poţi aveaîncredere; 2. (forrás, adat) nesigur |
megbízható | adj. 1. (ember) credincios; de încredere; 2. sigur;megbízhatóforrásból din sursă sigură |
megbizonyosodik | vb. intr. a se convinge de a se asigura (de...) |
megbízott | I. adj. 1 . care a fost însărcinat cu ...; 2. of delegat;megbízottigazgató director delegat . - II. s., of delegat m. |
megbocsát | vb. tr. (şi intr.) a ierta, a scuza |
megbök | vb. tr. a înghionti, a ghionti |
megbolondít | vb. tr.a înnebuni, a sminti |
megbolondul | vb. intr. a înnebuni, a se sminti |
megbont | vb. tr. 1. (sort) a rupe; 2. fig. (rendet) a tulbura; 3. fig. megbontja valakinek a családi békéjét a sparge casa cuiva; 4. chim . a descompune |
megborjaz|ik | vb. intr. (tehén megellik) a făta viţel |
megboronál | vb. tr. (boronával elegyenget) a grapa |
megborotvál | vb. tr.a rade, a bărbieri |
megborotválkozik | vb. intr . a se rade, a se bărbieri |
megborsoz | vb. tr. a pipera, a pune piper în mâncare |
megborzad | vb. intr. a se înfiora, a se îngrozi |
megbosszul | vb. tr. 1. a răzbuna; 2. megbosszulja magát a se răzbuna |