magyar-román szótár

új keresés


m betű

Lapozás: 1-50 ... 251-300 | 301-350 | 351-400 ... 1801-1833

megállapít  vb. tr.
1. a stabili;
2. (tényt) a constata
megállapodás  s.
1. învoială, înţelegere f.;szóbeli megállapodás învoială verbală;
2. acord n
.,
înţelegere ;megtartja a megállapodást a respecta înţelegerea
megállapodik  vb. intr
.
a se înţelege, a conveni
megállít  vb. tr
.
a opri
megállóhely  s.
1. (autóbuszé, villamosé) staţie; oprire f.;
2. (vonaté) haltă f.
megalsz|ik  vb. intr. a se închega, a se prinde
megalvad  vb. intr. a se coagula, a se închega
megárad  vb. intr. a se revărsa
megárt  vb. intr. a face rău, a strica
megátalkodott  adj
.
înrăit
megátkoz  vb. tr
.
a blestema
megavasodik  vb. intr. a (se) râncezi
megáz|ik  vb. intr. a se uda, a deveni ud
megbámul  vb. tr. a admira, a privi cu admiraţie
megbán  vb. tr. aregreta, a-i părearău (de ...)
megbánás  s. regret n., părere f. de rău
megbánt  vb. tr
.
a jigni, a ofensa
megbarátkozik  vb. intr.
1. (vkivel) a se împrieteni;
2. (vmivel) a se familiariza, a se obişnui
megbecsül  vb.tr.
1. (vkit) a cinsti, a preţui;
2. megbecsülimagát a se purta cumsecade;
3. (vmit) a evalua, a estima
megbékél  vb. intr. a se împăca, a se reconcilia
megbélyegez  vb. tr.
1. (állatot) a înfiera;
2. rar (embert) a stigmatiza;
3. peior. (erkölcsileg elítél) a stigmatiza, fig. a înfiera
megbénít  vb. tr.
1. a paraliza;
2. (folyamatot, mozgást) a împiedica, fig. a paraliza
megbénul  vb. intr.
1 . a se paraliza;
2. (folyamat) a se întrerupe, a se opri
megbeszél  vb. tr.a discuta; ahogy megbeszéltükcum ne-am înţeles
megbeszélés  s. discuţie; consfătuiref.
megbetegszik  vb. intr. a se îmbolnăvi
megbilincsel  vb. tr. a încătuşa
megbillen  vb. intr. a se clătina
megbillent  vb. tr.
1. a clătina;
2. megbillenti a kalapját abia îşi ridică pălăria (în semn de salut)
megbírál  vb. tr
.
a critica
megbírságol  vb. tr
.
a amenda
megbíz  vb. tr. (vkit vmivel) a însărcina (pe cineva cu ceva)
megbíz|ik  vb. intr. (vkiben, vmiben) a se încrede (în cineva, în ceva), a se bizui (pe cineva, pe ceva), a avea încredere (în cineva, în ceva)
megbízás  s. însărcinare f.;valakinek a megbízásából din însărcinarea cuiva
megbízhatatlan  adj.
1. (ember) necredincios; pe care nu te poţi bizui; în care nu poţi aveaîncredere;
2. (forrás, adat) nesigur
megbízható  adj.
1. (ember) credincios; de încredere;
2. sigur;megbízhatóforrásból din sursă sigură
megbizonyosodik  vb. intr. a se convinge de a se asigura (de...)
megbízott  
I. adj.
1 . care a fost însărcinat cu ...;
2. of delegat;megbízottigazgató director delegat
. - II. s., of delegat m.
megbocsát  vb. tr. (şi intr.) a ierta, a scuza
megbök  vb. tr. a înghionti, a ghionti
megbolondít  vb. tr.a înnebuni, a sminti
megbolondul  vb. intr. a înnebuni, a se sminti
megbont  vb. tr.
1. (sort) a rupe;
2. fig. (rendet) a tulbura;
3. fig. megbontja valakinek a családi békéjét a sparge casa cuiva;
4. chim
.
a descompune
megborjaz|ik  vb. intr. (tehén megellik) a făta viţel
megboronál  vb. tr. (boronával elegyenget) a grapa
megborotvál  vb. tr.a rade, a bărbieri
megborotválkozik  vb. intr
.
a se rade, a se bărbieri
megborsoz  vb. tr. a pipera, a pune piper în mâncare
megborzad  vb. intr. a se înfiora, a se îngrozi
megbosszul  vb. tr.
1. a răzbuna;
2. megbosszulja magát a se răzbuna