hirdetés
magyar-román szótár
| h betű | |
Lapozás: 1-50 | 51-100 | 101-150 ... 1251-1299 | |
| hadonász|ik | vb. intr. a da din mâini, a gesticula |
| hadoszlop | s. înv., mil. (támadó seregtest) coloană f. |
| hadosztály | s., mil. divizie f. |
| hadsereg | s. armată f. |
| hadszíntér | s., of. teatru n. de război, câmp n. de luptă |
| hadtest | s., mil. corp n. de armată |
| hadügyminiszter | s. ministru m. al forţelor armate |
| hadüzenet | s. declaraţie f. de război |
| hadvezér | strateg m., comandant m. (de oşti) |
| hadviselés | s. război n., purtare f. de război |
| hadviselő | I. adj. beligerant; hadviselő állam stat beligerant. - II. s. beligerant m. |
| hág | vb. intr. 1. pop. a călca; sárba hág a călca în noroi; 2. pop. valamire hág a călca pe ceva; lábára hág valakinek a călca pe cineva în picior; 3. pret. a se urca, a se sui; tetőpontjára hág a culmina, a ajunge la apogeu |
| hágcsó | s. 1. scară f.; 2. reg. (kerítésen) pârleaz n. |
| hágó | s., geogr. trecătoare, pas n. |
| hagy | vb. tr. 1. a lăsa; az asztalon hagyta a könyvet a lăsat cartea pe masă; 2. a lăsa; békén (sau béké-ben) hagy valakit a lăsa pe cineva în pace, a da cuiva pace; 3. (nem bolygat) a lăsa, a nu zgândări; hagyjuk ezt! să lăsăm (sau să nu zgândărim) asta!; 4. a părăsi, a lăsa; sorsára hagy valakit a părăsi pe cineva la nevoie (sau în momentul critic); 5. a lăsa; nyomot hagy a lăsa urme; 6. hagyja magát a se lăsa; ne hagyd magad! nu te lăsa!; 7. függőben hagy valamit a lăsa ceva în suspensie; 8. figyelmen kívül hagy valamit a nu lua în consideraţie ceva; 9. a da voie, a permite, a lăsa; miért hagyod, hogy letépje a virágot? de ce - l laşi să rupă florile?; 10. a amâna, a lăsa; másnapra hagy a amâna pe a doua zi; 11. a lăsa moştenire; fiára hagyta a házat şi-a lăsat casa fiului său; 12. a lăsa în grija cuiva; a nagymamára hagyták a gyereket au lăsat copilul în grija bunicii |
| hagyaték | s., of. moştenire, succesiune f. |
| hagyatéki | adj., of. de moştenire, succesoral |
| hagyatkozik | vb. intr. 1. pret. (vkire, vmire bízza magát) a se bizui pe cineva (sau pe ceva); 2. reg. (végrendelkezik) a lăsa prin testament, a testa |
| hagyma | s. 1. ceapă f.; 2. bulb m. a tulipán hagymája bulbul lalelei |
| hagymás | adj. 1. (étel) cu ceapă; 2. (növény) bulbos |
| hagyomány | s. 1. (tovább élő szokás) tradiţie, datină f.; 2. (szellemi örökség) moştenire f. |
| hagyományoz | vb. tr., pret. a lăsa prin testament, jur. a testa |
| hahotáz|ik | vb. intr.,pret. a hohoti, a râde zgomotos (sau cu hohote) |
| haj | s. păr m. hajat vágat a-şi tunde părul; a se tunde; hajba kap (valakivel) a se părui, a se bate trăgându-se de păr; égnek áll a haja szála a i se face părul măciucă |
| háj | s. 1. (elhízott emberé) grăsime f.; 2. (levágott disznóé) osânză f.; minden hájjal megkent uns cu toate unsorile |
| hajadon | I. adj. nemăritată, necăsătorită; családi állapota: hajadon starea civilă: necăsătorită. - II. s. fată f. (mare sau de măritat) |
| hajadonfőtt | adv. cu capul gol |
| hajas | adj. 1. (pl. baba) cu păr; 2. (pl. ruha) plin de păr |
| hájas | adj. 1. preparat cu osânză; 2. fam. (elhízott) obez, gras |
| hájastészta | s. foietaj n., prăjitură f. făcută din aluat cu osânză, reg. haioş n. |
| hajbókol | vb. intr. a se ploconi, a face temenele |
| hajcsár | s. 1. mânător m. 2. înv. (rabszolgahajcsár) supraveghetor m. de sclavi |
| hajcsat | s. agrafă f. de păr |
| hajcsavaró | s. bigudiu n., moaţe n. pl |
| hajdan | adv., pret. (nagyon régen, valaha) odinioară, altădată, pe vremuri |
| hajdanában | adv., pret., v. hajdan |
| hajdani | adj. de odinioară, de altădată |
| hajfonat | s. cosiţă f. |
| hajfürt | s. suviţă f. de păr, plete f. pl. |
| hajhász | vb. tr. 1. a urmări (ceva); 2. fig. hajhász (pl népszerűséget, pénzt) a vâna |
| hajít | vb. tr. a arunca, a azvârli |
| hajl|ik | vb. intr. 1. (pl. nádszál) a se îndoi; 2. a se apleca (asupra ...); 3. fig. a înclina; hajlok arra, hogy elhiggyem înclin să îl cred |
| hajladoz|ik | vb. intr. (pl a nád) a se legăna, a se mlădia, a se clătina |
| hajlam | s. 1. (készség) aptitudine, aplicaţie, înclinaţie, înclinare f.; 2. med. predispoziţie, susceptibilitate f. |
| hajlamos | adj. 1. înclinat; 2. (betegségre) predispus, susceptibil la ... |
| hajlandó | adj. dispus, înclinat, gata să ... |
| hajlás | s. 1. îndoire f.; 2. (felületé) înclinare, înclinaţie f.; 3. (testé) aplecare f.; 4. (rétegé, felületé) pantă, înclinare f. |
| hajlásszög | s. 1. geom. înclinaţie f., unghi n. de înclinaţie; 2. şt., tehn. înclinaţie, înclinare f. |
| hajlat | s. 1. pret. (homorulat)curbă f.; 2. îndoitură f.; 3. curbură; încovoială f. |
| hajlék | s. 1. locuinţă f.; 2. fig. locaş n.; a művészet hajléka locaşul artelor |
