hirdetés
magyar-román szótár
| h betű | |
Lapozás: 1-50 ... 1151-1200 | 1201-1250 | 1251-1299 | |
| húgyhólyag | s., anat. vezică f. urinară |
| húgysav | s., chim. acid m. uric |
| hűha | interj, aoleu!, auleu! |
| hűhó | s., fam. zarvă, vâlvă f., tărăboi n. |
| hűl | vb. intr. a se răci |
| hüledez|ik | vb. intr. a rămâne tablou, a încremeni |
| hűlés | s. răceală f. |
| hull | vb. intr. 1. a cădea; térdre hull a cădea în genunchi; hull a hó ninge; 2. (könny, vér) a curge; 3. (tömegesen pusztul) a pieri în număr mare, a muri pe capete |
| hulla | s. cadavru n. (állati) leş, hoit, stârv n. |
| hulladék | s. 1. tehn. deşeu n.; căzături f. pl; 2. rămăşiţă f.; rest n. |
| hullaház | s. morgă f. |
| hullám | s. 1. val n., undă f.; 2. fiz., tel. undă; ultrarövid hullám undă ultrascurtă; 3. (hajban) ondu-laţie f. |
| hullámfürdő | s. baie f. de valuri (artificiale) |
| hullámhossz | s., fiz. lungime f. de undă |
| hullámlemez | s. (fémből) tablă f. undulată; (papírból) carton n. ondulat |
| hullámos | adj. ondulat |
| hullámosít | vb. tr. a ondula |
| hullámpala | s., constr. ardezie f. ondulată |
| hullámpapír | s., com. carton n. ondulat |
| hullámsáv | s., radio bandă f. |
| hullámtörés | s., 1. fiz. refracţie f. de unde; 2. (tengeren) resac n. |
| hullámtörő | s. dig n. de larg |
| hullámverés | s. agitaţia f. valurilor, saltul n. valurilor, hulă f. |
| hullámvölgy | s. 1. baza f. unui val; 2. pret. (átmeneti hanyatlás) declin n. temporar |
| hullámvonal | s. linie f. ondulată; geom. linie sinusoidală |
| hullámz|ik | vb. intr . 1. a face valuri, a undui; 2. fig. (búzavetés) a ondula; 3. fig., pret. (pl. láz) a fluctua, a oscila |
| hullat | vb. tr. 1. a scăpa (din mână); földre hullatja a pénzt a scăpa banii pe jos; 2. a vărsa; vérét hullatja a-şi vărsa sângele; 3. leveleit hullatja a-şi scutura frunzele |
| hüllő | s., zool. reptilă f. |
| hullócsillag | s. stea f. căzătoare |
| hülye | I. adj. cretin, imbecil. - II. s. idiot, cretin m. |
| hülyeség | s., fam. idioţenie f., cretinism n., imbecilitate f. |
| hülyéskedek | vb. intr., fam. 1. (tréfálkozik, bolondozik) a face glume, a face pe nebunul; 2. peior. (ostobaságokat művel) a face prostii |
| hülyül | vb. intr., fam. 1. a deveni tot mai prost, a se prosti din ce în ce mai mult; 2. (bolondozik) a face glume, a face pe nebunul; 3. (ostobaságot művet) a face prostii |
| humanista | I. s. 1. ist. umanist m.; 2. pret. umanitarist m., adept m. al umanitarismului. - II. adj. 1. umanist; humanista költő poet umanist; 2. umanist, umanistic; humanista szellem spirit umanistic |
| humanitárius | adj., pret. (emberbaráti) umanitar |
| humanizmus | s. 1. ist. umanism n. 2. pret. umanitarism n., umanitate f. |
| humor | s. umor n. |
| humorista | s. umorist m. |
| humoros | adj. umoristic |
| hun | s., ist. hun m.; a hunok hunii m. pl. |
| huncut | I. adj. ştrengar; huncut leány ştrengăriţă. - II. ştrengar m. |
| huncutkod|ik | vb. intr. a ştrengări, a se ţine de ştrengării |
| huncutság | s. ştrengărie f. |
| huny | vb. intr. 1. (bújócskában) a miji; 2. fig. szemet huny valami fölött a închide ochii la ceva |
| hunyor | s., bot. spânz m. |
| hunyorgat | vb. intr. a clipi des din ochi |
| hunyorít | vb. intr. a clipi din ochi |
| húr | s. 1. strună, coardă f.; a hegedű húrjai coardele viorii; 2. coardă; az íj húrja coarda arcului; 3. geom. coardă |
| hurcol | vb. tr. 1. peior. a duce cu forţa; 2. (cipel) a duce anevoie (sau cu greu), a căra |
| hurcolkod|ik | vb. intr., fam. 1. a căra lucrurile dintr-un loc în altul; 2. (költözködik) a se muta |
