hirdetés
magyar-román szótár
| h betű | |
Lapozás: 1-50 ... 1001-1050 | 1051-1100 | 1101-1150 ... 1251-1299 | |
| homloküreg-gyulladás | s., med. sinuzită f. |
| homlokzat | s. faţadă f.; frontispiciu n. |
| homok | s. nisip n. |
| homokbánya | s. carieră f. de nisip, nisipărie f. |
| homokbucka | s. movilă (sau movilită) f. de nisip |
| homokdűne | s., geogr. dună f. de nisip |
| homokóra | s. clepsidră f. |
| homokos | adj. 1. nisipos; 2. pentru nisip; homokos faláda ladă pentru nisip |
| homokoz | vb. tr. a presăra cu nisip |
| homonima | s., lingv. omonim n. |
| homorú | adj. concav |
| hömpölyög | vb. intr. a curge (în valuri) |
| hon | s., lit. (haza, szülőföld) patrie, ţară f. |
| hónalj | s. subsoară f. |
| hónap | s. lună f.; egy hónap múlva peste o lună |
| hónapos | adj. 1. de o lună; tizenegy hónap gyermek copil de unsprezece luni; 2. hónapos retek ridiche-de-lună |
| honfitárs | s. compatriot, concetăţean, conaţional m. |
| honi | adj. din ţară |
| honnan | adv. de unde? |
| honos | I. adj. aborigen. - II. s., of. cetăţean m. külföldi honos cetăţean străin |
| honosít | vb. tr., of. 1. a încetăţeni; a naturaliza, a acorda unei persoane cetăţenie; 2. (külföldön szerzett oklevelet) a nostrifica |
| honosítás | s., of. 1. încetăţenire; naturalizare f.; 2. nostrificare, echivalare f.; a diploma honosítása nostrificarea diplomei |
| honosság | s.jur. cetăţenie f. |
| honpolgár | s. cetăţean m. |
| hontalan | I. adj. apatrid, fără (de) patrie. - II. s. apatrid m. |
| honvágy | s. dor n. de ţară (sau de patrie) |
| honvédelem | s. apărarea f. patriei |
| honvédelmi | adj. pentru (sau de) apărarea patriei; de apărare naţională |
| honvédő | adj. de apărare a patriei |
| hőpalack | s. termos n. |
| hopp | I. interj., fam. hop, hopa; hopp leesett hopa, a căzut. - II. s. hoppon marad a rămâne cu buzele umflate |
| hörcsög | s., zool. hârciog m. |
| hord | vb. I. tr. 1. a duce; a purta; hátán hord a duce în spinare; tenyerén hord valakit a purta pe cineva (ca) pe (sau în) palmă; 2. a căra; szénát hord a căra fânul; 3. a purta; kalapot hord a purta pălărie; 4. a-şi purta, a-şi duce; méhében hordja magzatát a-şi purta fătul în pântece. - II. intr. (lőfegyver) a bate |
| horda | s. hoardă f. |
| hordágy | s. targa, brancardă f. |
| hordalék | s., geol. aluviune f. |
| hordár | s. hamal m. |
| hordó | s. butoi n., bute m. |
| hordoz | vb. tr. a purta, a duce |
| hordozható | adj. portabil |
| horgany | s., tehn. (cink) zinc n. |
| horgas | adj. 1. încârligat; 2. (orr) coroiat |
| horgász | s. pescar m. cu undiţă, rar undiţar m. |
| horgász|ik | vb. intr. a pescui cu undiţa |
| horgászbot | s. undiţă f. |
| hörghurut | s., med. bronşită f. |
| hörgő | s., anat. bronhie f. |
| horgol | vb. tr. a croşeta |
| horgony | s. 1. nav. ancoră; horgonyt vet a arunca ancora; 2. tehn. mâţă (sau scoabă) f. de fier |
| horgonyoz | vb. intr. a ancora |
