hirdetés


magyar-román szótár

új keresés


e betű

Lapozás: 1-50 ... 701-750 | 751-800 | 801-850 ... 1801-1823

ellenőrző  
I. adj.
1. de control; ellenőrző szervek organe de control;
2. şcol. ellenőrző könyv carnet de control. -
II. s., şcol., fam. (ellenőrző könyv) carnet n. de control
ellenpont  s. muz. contrapunct n.
ellenreformáció  s., ist. contrareformă f.
ellenség  s.
1. (háborúban) duşman, inamic m.;
2. (rosszakaró) duşman, vrăjmaş m.;
3. pol. duş-man; belső ellenség duşman intern
ellenségeskedés  s.
1. (háborús) ostilitate f.;
2. (ellenséges viszony) duşmănie, vrăjmăşie f.
ellensúly  s.
1. tehn. contragreutate f.;
2. fig., pret. contrapondere f.
ellensúlyoz  vb. tr. a echilibra, a compensa
ellenszegül  vb. intr. a se împotrivi, a se opune
ellenszél  s. vânt n. din faţă
ellenszenv  s. antipatie, aversiune f.
ellenszenves  adj. antipatic
ellenszer  s.
1. (hatástalanító, semlegesítő szer) antidot n.;
2. fig. remediu n., antidot
ellenszolgáltatás  s., of., pret. contraserviciu n., serviciu făcut în schimbul altuia
ellentámadás  s.
1. mil. contraofensivă f., contraatac n.
2. sp. contraatac;
3. publ. (ellenakció) ripostă f.; ofensivă, contraacţiune f.
ellentengernagy  s., mil. contraamiral m.
ellentét  s.
1. contrast n. feltűnő ellentét contrast izbitor;
2. opoziţie f., contrast; valamivel ellentétben în opoziţie cu ceva;
3. filol. antiteză f.;
4. contradicţie f.;
5. divergenţă f.; a szülök közti ellentét divergenţa dintre părinţi
ellentétel  s.
1. antiteză f.;
2. com. contrapoziţie f.
ellentétes  adj.
1. contrar, opus; ellentétes irány direcţie opusă;
2. fil. contrar; ellentétes fogalmak noţiuni con-trare;
3. of. contrar, opus; ellentétes érdekek interese opuse;
4. lingv. adversativ; ellentétes mondatok propoziţii adversative
ellentmond  vb. intr.
1. (vkinek) a contrazice (pe cineva);
2. ellentmond
valaminek a fi în contradicţie cu ceva
ellentmondás  s.
1. contrazicere, contradicţie f.; nem tűr ellentmondást nu admite să fie contrazis;
2. con-trazicere; ellentmondásba keveredik a se înfunda în contrazicere;
3. fil. contradicţie
ellenzék  s.,pol. opoziţie f.
ellenző  s.
1. opozant m.
2. (sapkán) cozoroc n.
3. (lámpán) abajur n.
ellep  vb. tr.
1. (víz) a inunda;
2. (elfed, beborít) a acoperi;
3. (könny, vér) a podidi, a năpădi, a umple;
4. (növényzet) a invada, a năpădi, a înăbuşi;
5. (ember, állat) a invada
ellép  vb. intr.
1. a face un pas;
2. publ (tisztelgők előtt lépve elhalad) a trece în revistă; ellép a díszszázad előtt a trece în revistă compania de onoare
elles  vb. tr. a învăţa (ceva) pe furate; a fura (un procedeu)
ellipszis  s.
1. mat. elipsă f.;
2. lingv., filol. elipsă
ellő  vb. tr.
1. (lövedéket, nyílvesszőt) a trage, a slobozi;
2. ellövi töltényeit a isprăvi muniţiile;
3. (végtagot) a împuşca;
4. fam. (ügyetlenségével elront vmit) a strica ceva (datorită lipsei de îndemânare)
ellóg  vb.
I. intr., fam. (vhonnan) a o şterge, arg. a o şparli. -
II. tr.
1. a chiuli, a trage chiulul;
2. ellógta a leckét a chiulit de la lecţie
ellök  vb. tr. a împinge (la o parte), a da la o parte
ellop  vb. tr. a fura
ellustul  vb. intr. a deveni leneş
elmagyaráz  vb. tr. a explica
elmarad  vb. intr.
1. (hátrább marad) a rămâne în urmă;
2. a nu ţine pas cu elmarad a világtól a nu ţine pas cu vremea;
3. pret. a rămâne mult în urma cuiva; elmaradt mögöttünk a város oraşul a rămas mult în urma noastră;
4. (munkájával) a rămâne în urmă, a întârzia cu ...;
5. (előadás) a nu avea loc, a nu se ţine;
6. (nem jár többet vhova) a nu mai merge undeva, a nu mai frecventa un loc
elmaradás  s. rămânere f. în urmă
elmaradott  adj. înapoiat; az elmaradott országok ţările înapoiate
elmaradottság  s. sg. stare f. de înapoiere
elme  s., pret. (ész, értelem) minte f.; éles elme minte ascuţită
elmebaj  s. boală f. mintală, alienaţie f.
elmebeteg  s., med. alienat m. (mintal), dement m.
elmegy  vb. intr.
1. a pleca; elmegy hazulról a pleca de acasă;
2. a merge, a se duce; elmegy a hídig a merge până la pod;
3. a trece; elmegy valami mellett a trece pe lângă ceva;
4. elmegy valaminek a alege o anumită ocupaţie, a se face ...;
5. fig. elmegy a kedve valamitől a-i trece pofta de ceva
elmegyógyász  s., med. (elmeorvos) psihiatru, alienist m.
elmegyógyászat  s., med. psihiatrie f.
elmegyógyintézet  s., of. ospiciu n.
elmekórtan  s., med. psihopatologie f.
elmélet  s. teorie f.
elmélked|ik  vb. intr., pret. a medita, a reflecta
elmélyed  vb. intr. a se adânci în a se aprofunda ...
elmélyít  vb. tr.
1. (kimélyít) a adânci;
2. pret. a adânci, a aprofunda
elmélyül  vb. intr.
1. a se adânci în …, a se aprofunda în …;
2. (válság súlyosbodik) a se agrava
elmenekül  vb. intr. (vhonnan) a fugi (de undeva)