hirdetés


magyar-román szótár

új keresés


e betű

Lapozás: 1-50 ... 301-350 | 351-400 | 401-450 ... 1801-1823

elás  vb. tr.
1. a îngropa, a ascunde în pământ;
2. pret. elássa magát a se îngropa
elátkoz  vb. tr. a blestema
elavul  vb. intr.
1. a se învechi;
2. a se perima
elavult  adj. 1. învechit; elavult szavak cuvinte învechite; 2. perimat, învechit; elavult elméletek teorii peri-mate
eláz|ik  vb. intr.
1. a fi ud leoarcă;
2. fig., fam. (lerészegedik) a se îmbăta
elbágyad  vb. intr. a se moleşi; a lâncezi, a fi toropit
elbágyaszt  vb. tr. a moleşi, a toropi
elbájol  vb. tr., lit. (elbűvöl) a încânta, a fermeca, a vrăji
elbámészkodik  vb. intr. a se uita cu gura căscată; a nu fi atent
elbán|ik  vb. intr. a face cuiva bucata, a aranja pe cineva, a veni cuiva de hac
elbátortalanít  vb. tr., pret. a descuraja
elbátortalanodik  vb. intr., pret. a se descuraja
elbeszél  vb.
I. tr. a povesti, a istorisi, a nara. -
II. intr. (elbeszélget) a sta de vorbă cu cineva, a discuta cu cineva, a se întreţine cu cineva
elbeszélés  s.
1. povestire, istorisire; naraţiune f.;
2. filol. (novella) nuvelă f.;
3. filol. költői elbeszélés
poem n.
elbeszélget  vb.
I. intr. a se întreţine (cu cineva), a sta de vorbă (cu cineva). -
II. tr. elbeszélgeti az időt a-şi petrece vremea stând de vorbă
elbeszélő  
I. adj.
1. care povesteşte;
2. de povestitor; elbeszélő modor manieră de povestitor;
3. filol epic; elbeszélő költemény poezie epică;
4. lingv. elbeszélő múlt imperfect n.
- II. s.
1. narator, povestitor m.;
2. filol. autor m. de opere epice
elbír  vb. tr.
1. a putea duce;
2 . fig. (képes elviselni)
a suporta; sokat elbír az ember multe îndură omul
elbírál  vb. tr., of. aprecia, a judeca
elbizakod|ik  vb. intr. a se încrede
elbizakodott  adj. încrezut
elbízza magát  (elbizakodik) a se încrede
elbóbiskol  vb. intr. a aţipi
elbocsát  vb. tr.
1. pret. (elenged) a lăsa să plece, a da drumul (cuiva);
2. (szolgálatból) a con-cedia, a da afară (din serviciu)
elbolondít  vb. tr. a prosti, a păcăli
elbont  vb. tr.
1. (építményt) a demola;
2. chim. (vegyületet) a descompune;
3. (varrást, kötést) a desface
elborít  vb. tr.
1. a podidi; elborította a vér l-a podidit sângele;
2. a acoperi; a felhők elborítják a napot norii acoperă soarele
elborul  vb. intr. (beborul, elsötétül) a se înnora, a se întuneca
elborzad  vb. intr. a se înfiora, a se îngrozi
elbúcsúzik  vb. intr. a-şi lua rămas bun
elbúj|ik  vb. intr. a se ascunde
elbujdos|ik  vb. intr. a se duce în lume, a pribegi
elbújtat  vb. tr. a ascunde
elbuk|ik  vb. intr.
1. pop. (elbotlik, elesik) a se împiedica şi a cădea;
2. (vereséget szenved) a suferi o înfrângere
elbuktat  vb. tr.
1. (gáncsol) a face pe cineva să cadă;
2. fam. (tanulót) a pica, a trânti
elburjánz|ik  vb. intr. a se înmulţi peste măsură
elbutít  vb. tr. a prosti, a abrutiza, a îndobitoci
elbutul  vb. intr. a se prosti, a deveni prost; a se abrutiza, a se îndobitoci
elbűvöl  vb. tr. a fermeca, a încânta, a captiva; a fascina
elbűvölő  adj. fermecător; captivant; fascinant
élcelőd|ik  vb. intr., pret. a glumi, a face glume
elcsábít  vb. tr.
1. peior. a seduce, a ademeni;
2. fam.
a ademeni (sau a atrage) pe cineva să meargă undeva
elcsal  vb. tr.
1. a ademeni pe cineva (să meargă undeva);
2. (csellel megszerez) a scoate (de la cineva ceva) prin momeli
elcsap  vb. tr., fam. a da afară pe cineva din serviciu, a concedia
elcsavar  vb. tr.
1. a suci, a răsuci;
2. elcsavarta valakinek a fejét a suci capul cuiva
elcsen  vb. tr., fam. (ellop) a şterpeli, a ciordi
elcsendesed|ik  vb. intr.
1. (vihar) a se potoli, a se molcomi;
2. (zaj) a se astâmpăra, a se linişti
elcsenevészesedik  vb. intr. a se chirci; a se pipernici
elcserél  vb. tr.
1. (szándékosan) a schimba;
2. (tévedésből) a confunda
elcsigáz  vb. tr. a istovi, a obosi peste măsură
elcsügged  vb. intr. a se demoraliza, a descuraja