hirdetés
e betű | |
Lapozás: 1-50 ... 1551-1600 | 1601-1650 | 1651-1700 ... 1801-1823 | |
eseménynaptár | s., publ. calendar n. al evenimentelor; olimpiai eseménynaptár agenda jocurilor olimpice |
eseménytelen | adj. fără evenimente, lipsit de evenimente |
eseng | vb. intr., lit. 1. (esedezik) a se ruga stăruitor; 2. (vágyódik) a se ahtia |
esernyő | s. umbrelă f. |
esés | s. 1. cădere f.; 2. (szabadesés) cădere liberă; 3. geogr. diferenţă f. de nivel între două puncte ale unui curs de apă; 4. geogr. diferenţă de nivel (la pante); 5 cădere; szép az esése a szoknyának fusta are o cădere frumoasă |
eset | s. 1. întâmplare f.; 2. caz n.; ellenkező esetben în caz contrar; semmi esetre (sem) în nici un caz; 3. med. caz; 4. lingv. caz n.; birtokos eset cazul genitiv |
esetenként | adv. de la caz la caz |
esetleg | adv. eventual |
esetlen | adj. 1. greoi; 2. stângaci |
esetlenség | s. stângăcie f. |
eshetőség | s. eventualitate f.; minden eshetőségre pentru orice eventualitate |
esket | vb. tr. 1. (összeesket) a cununa; 2. a celebra (sau a oficia) o căsătorie; 3. rar (felesket) a pune să jure |
eskü | s. 1. rel. jurământ n. megszegi az esküjét a-şi călca jurământul; 2. jur. jurământ; eskü alatt vall valamit a mărturisi ceva sub jurământ; 3. of. jurământ; katonai - jurământ militar |
esküdöz|ik | vb. intr. a se jura |
esküdt | I. adj. jurat, înverşunat; esküdt ellenség duşman înverşunat. - II. s.jur. jurat m. |
esküdtbíróság | s., jur. curte f. cu juraţi (sau cu juri) |
esküsz|ik | vb. 1. a jura; 2. (megházasodik) a se căsători, a se cununa |
esküszöveg | s. textul n. jurământului, formulă f.de jurământ |
eskütétel | s. depunerea f. jurământului |
esküvő | s. 1. căsătorie f.; polgári esküvő căsătorie civilă; 2. egyházi esküvő cununie, căsătorie (religioasă) |
eső1 | adj. 1. care cade; 2. lingv. eső kettőshangzó diftong coborâtor (sau descendent) |
eső2 | s. ploaie futó eső ploaie trecătoare; szemerkélő eső ploaie măruntă, burniţă ; esőre áll az idő vremea stă pe ploaie; eső után köpönyeg după ploaie manta (sau căpeneag) |
esőálló | adj. 1. impermeabil; 2. rar rezistent la ploaie; esőálló festék vopsea rezistentă la ploaie |
esőcsatorna | s., constr. 1. burlan m. (de ploaie); 2. uluc, jgheab n. (la acoperişul caselor), streaşină f. |
esőcsepp | s. strop m. (sau picătură ) de ploaie |
esőfelhő | s. nor m. de ploaie, nori grei |
esőköpeny | s. manta f. de ploaie; impermeabil, fulgarin n. |
esőmérő | s. (csapadékmérő) pluviometru n. |
esős | adj. ploios; esős évszak anotimp ploios |
esővíz | s. apă f. de ploaie; apă pluvială |
esőzés | s. (tartósan esős idő) ploi f. pl, vreme f. ploioasă |
éspedig | conj. (mégpedig) şi anume |
esszé | s., filol. eseu n. |
esszéíró | s., filol. eseist m. |
ésszerű | adj., pret. 1. raţional, logic; ésszerű megoldás soluţionare raţională; 2. bine gândit, judicios; ésszerű újítás inovaţie judicioasă |
ésszerűsít | vb. tr. (şi intr.) a raţionaliza |
ésszerűtlen | adj. iraţional |
est | s. 1. pret. (este) seară f.; estig până seară; 2. (rendezvény) serată f.; irodalmi est serată literară |
este | I. adv. seara; ma este deseară, astă-seară; tegnap este aseară. - II. s. seară f.; jó estét! bună seara! |
estefelé | adv. către (sau spre) seară |
esteled|ik | vb. intr. a (se) însera, a se face seară, a amurgi |
estély | s. serată f. |
estélyi | adj. de seară; estélyi ruha rochie de seară |
esténként | adv. în fiecare seară, seara |
esthajnal | s., lit. (alkonyat) amurg n. |
esthajnalcsillag | s. Luceafarul-de-Seară m. |
esti | adj. 1. de seară; 2. seral; esti tanfolyam curs seral |
estike | s., bot. nopticoasă, mirodenie f. |
ész | s. minte f.; józan ész minte lucidă; észben tart a ţine (în) minte; eszem ágában sincs nici nu mă gândesc, nici prin gând nu-mi trece; elment az eszed? ai înnebunit?; legyen eszed! fii cuminte!; észre térít valakit a învăţa pe cineva minte, a cuminţi pe cineva; megjön az esze sau észre tér a-şi băga minţile în cap, a se cuminţi; több esze van, mint a(z egész) káptalannak sau úgy vág az esze, mint a borotva este foarte deştept, are o minte brici; ir. annyi esze sincs, mint egy tyúknak nu are minte nici cât o găină |
esz|ik | vb. I. tr. a mânca; húst eszik a mânca carne. - II. intr. (étkezik) a mânca; jó étvággyal eszik a mânca cu poftă mare |