hirdetés
magyar-román szótár
| e betű | |
Lapozás: 1-50 ... 1051-1100 | 1101-1150 | 1151-1200 ... 1801-1823 | |
| eltör|ik | vb. intr. 1. a se sparge; 2. (testrész) a se rupe, a se fractura |
| eltorlaszol | vb. tr. 1. a baricada; 2. magát a se baricada |
| eltöröl | vb. tr. 1. (edényt) a şterge; 2. eltöröl valamit a föld színéről a rade ceva de pe suprafaţa pă-mântului; 3. (megszüntet) a şterge; a desfiinţa; a anula |
| eltörpül | vb. intr., pret. a părea mic, a fi foarte mic (faţă de cineva sau ceva) |
| eltorzít | vb. tr. 1. a desfigura, a poci; 2. fig. a denatura, a deforma; eltorzítja a valóságot a denatura realitatea |
| eltorzul | vb. intr. 1. a se desfigura, a se schimonosi; 2 . fig., publ. a fi denaturat |
| eltulajdonít | vb. tr. .jur. a apropria, a-şi însuşi (un lucru străin); 2. (ellop) a fura, a şterpeli |
| eltúloz | vb. tr. a exagera; eltúlozza a dolgokat a exagera lucrurile |
| eltűn|ik | vb. intr. 1. a dispărea; 2. a dispărea, a se face nevăzut, a se pierde fără urmă |
| eltűnőd|ik | vb. intr. 1. a medita, a reflecta îndelung (asupra unui lucru); 2. rar (tűnődni kezd vmin) a începe să mediteze asupra unui lucru |
| eltüntet | vb. tr. 1. a face să dispară; 2. a escamota; a bűvész eltüntette a galambot scamatorul a escamo-tat porumbelul; 3. (eltávolít) a scoate, a face să dispară; eltüntette a foltot a ruháról a făcut să dispară pata de pe rochie |
| eltűr | vb. tr. 1. (tűrve elvisel) a suporta, a admite; 2. (megtűr) a tolera, a suporta |
| eltussol | vb. tr.,fam. a muşamaliza, a cocoloşi |
| eltüzel | vb. tr. 1. (eléget) a arde; 2. (lőszert) a consuma la tragere |
| elül1 | vb. intr. 1. (vhonnan) a se aşeza (în altă parte); 2. (szél, vihar) a se domoli, a se potoli |
| elül2 | adv. 1. în faţă; elül két gombja van are două nasturi în faţă; 2. în faţă, înainte; ő megy elül el merge în faţă; 3. elülről din faţă; elülről is, hátulról is şi din faţă şi din spate |
| elültet | vb. tr. 1. (vkit más helyre) a aşeza în altă parte; 2. (pl. nézőket) a plasa; 3. (növényt) a sădi, a planta |
| elüszkösöd|ik | vb. intr. a se cangrena |
| elüt | vb. I. tr. 1. a îndepărta printr-o lovitură, a lovi pentru a îndepărta; 2. (elgázol) a călca; 3. (óra ütéssel jelez) a bate. - II. intr. 1. (a környezetétől) a face notă discordantă; 2. (szín) a distona |
| elutasít | vb. tr. a refuza, a respinge |
| elutaz|ik | vb. intr. a pleca (într-o călătorie), a călători |
| elűz | vb. tr. a alunga, a goni, a izgoni |
| elv | s. 1. principiu n.; 2. (alapelv) principiu fundamental (sau de bază) |
| elvadít | vb. tr. a sălbătici, a face să devină sălbatic |
| elvadul | vb. intr. 1. a se sălbătici, a deveni sălbatic; 2. peior. (eldurvul) a deveni dur (sau brutal); elvadult a játék jocul a devenit dur; 3. a se înstrăina, a se depărta, a se rupe; elvadult az apjától s-a înstrăinat de tatăl său |
| elvág | vb. tr. 1. a tăia; 2. (alkut, fogadást megpecsételő kézfogást) a tăia; 3. fam. (megbuktat) a trânti, a pica |
| elvágód|ik | vb. intr. 1. a cădea întins la pământ; 2. fam. (vizsgán) a cădea, a pica |
| elvakít | vb. tr. 1. (erős fényével) a orbi, a lua ochii (sau văzul), a tulbura vederea; 2. pret. (siker, jómód) a ameţi, a orbi; 3. pret. (indulat, szenvedély) a orbi, a-i lua minţile |
| elvál|ik | vb. intr. 1. a se despărţi; 2. (elkülönül, szétválik) a se separa; 3. (házasságát felbontja) a se despărţi (prin divorţ) |
| elválaszt | vb. tr. 1. a despărţi, a separa; 2. (csecsemőt) a înţărca; 3. (házastársakat) a despărţi, a divorţa |
| elválasztójel | s. 1. (függőleges vonalka) bară f.; 2. rar (kötőjel) cratimă f |
| elvállal | vb. tr. 1. a angaja, a primi să efectueze o lucrare; 2. a accepta, a primi; elvállalja a védnökséget a accepta patronajul |
| elváltoz|ik | vb. intr. 1. a se schimba; 2. biol, med. a se modifica |
| elváltoztat | vb. tr. 1. a schimba; 2. a modifica, a cauza modificări |
| elvámol | vb. tr. a vămui, a face control vamal |
| elvár | vb. tr. 1. a aştepta (să primească) ceva de la cineva; 2. a pretinde; elvár , hogy ... pretind ca să ... |
| elvarázsol | vb. tr. 1. (mesében) a vrăji; 2. (elbűvöl) a fermeca |
| elvás|ik | vb. intr. 1. pop. a se toci; 2. (fog) a se strepezi |
| élveboncolás | s., şt. vivisecţie f. |
| elvégez | vb. tr. 1. a termina, a isprăvi; 2. a absolvi, a termina (o şcoală) |
| elvegyül | vb. intr. a se amesteca |
| elvékonyít | vb. tr. a subţia |
| elvékonyod|ik | vb. intr. a se subţia |
| elver | vb. tr. 1. (nagyon megver) a bate (pe cineva), a da o bătaie (cuiva); 2. (jégeső) a bate; 3. (pénzt) a toca, a risipi |
| elvergőd|ik | vb. intr. a răzbate, a răzbi, a ajunge cu greu |
| elvérz|ik | vb. intr. 1. a muri în urma unei hemoragii; 2. fam. a cădea, a suferi un eşec; elvérzik a vizsgán a cădea la examen |
| elvesz1 | vb. tr. 1. (vmit vhonnan) a lua; 2. (erőszakkal) a lua cu forţa; 3. (felajánlott dolgot) a primi, a lua; 4. (feleségül) a lua de nevastă (sau de soţie); 5. fig. elveszi a kedvét valakinek a-i tăia cheful cuiva |
| elvesz2 | vb. intr. 1. a se pierde; 2. (vagyon)a. se pierde, a se irosi, a se risipi, a se duce pe copcă; 3. a fi pierdut; elveszett a csata lupta a fost pierdută |
| elveszít | 1. a pierde; 2. (szűkebbre varrva) elveszíti a bőséget a pierde din lărgime |
| elveszt | vb. tr. 1. a pierde; 2. elveszti az eszét a. (megbolondul) a înnebuni, a-şi ieşi din minţi, a-şi pierde minţile, b. (önuralmát veszíti) a-şi ieşi din minţi, a-şi pierde calmul (sau cumpătul); elveszti az eszméletét a-şi pierde cunoştinţa, a leşina; 3. elveszti a szeme világát a-şi pierde vederea, a orbi; 4. a pierde, a nu câştiga; elveszti a játszmát a pierde jocul; elveszti a pert a pierde procesul |
