magyar-román szótár

új keresés


i betű

Lapozás: 1-50 ... 451-500 | 501-550 | 551-581

ítélkez|ik  vb. intr. a judeca
ítélőképesség  s. judecată f.; discernământ n.
itt  adv.
1. aici, aci; itt fáj aici mă doare;
2. itt a tél a sosit iarna
itt-ott  adv. (néhol, helyenként) ici şi colo, (pe) ici, (pe) colo
ittas  adj.
1. (nem teljesen józan) beat, băut, turmentat; ittas állapotban în stare de ebrietate;
2. pret. (vmitől megittasult)
ameţit de ...
ittasság  s. beţie f., stare f. de ebrietate
itten  adv., pop. (itt) aci, aici
itteni  adv. de aici
itthon  adv. acasă
ív  s.
1. constr. arc n.; gótikus ív arc gotic;
2. electr. arc electric;
3. coală f.; öt ív papír cinci coli de hârtie;
4. poligr. coală; szerzői ív coală de autor
ív|ik  vb. intr. a depune icre
ivadék  s.
1. pret. descendent m. vlăstar m., progenitură f.;
2. (állat utóda) prăsilă f.;
3. (halivadék) puiet m. de peşte
ivar  s., biol. (különösen állattal kapcsolatban) sex n., caracterul n. sexual
ivarérett  adj., biol. ajuns la maturitate sexuală
ivaros  adj., biol. sexuat; ivaros szaporodás reproducere sexuată
ivarsejt  s., biol. celulă f. sexuală, gamet m.
ivarszerv  s., anat. organ n. genital
ivartalan  adj., biol. asexuat
ivás  s.
1. băut n.;
2. (ivászat) beţie f.
ivás  s., iht. boişte f., bătaia f. peştelui
ivászat  s. beţie f., chef n.
ível  vb.
I. intr.
1. pret. a descrie un arc în zbor;
2. pret. (ívben hajlik vmi fölé) a se arcui;
3. pret. a fi în ascensiune; pályája felfelé ível cariera sa este în ascensiune;
4. sp. (beível) a centra pe sus. -
II. tr.
1. tehn. (ív alakúra hajlít) a arcui, a îndoi în formă de arc;
2. sp. a centra mingea pe sus
ívelőd|ik  vb. intr., pret. a se arcui
ívelt  adj. arcuit; ívelt
szemöldök sprâncene arcuite
ívfény  s., electr. arc n. voltaic, arc electric
ívhegesztés  s., tehn. sudură f. cu arc electric
ívlámpa  s., electr. lampă f. cu arc (electric)
ivóvíz  s. apă f. de băut, apă potabilă
íz1   s.
1. gust n; jó ízű
are gust bun; valakinek a szája íze gustul rămas în gură; valakinek a szája íze szerint după gustul cuiva;
2. pret. (gyümölcsíz) marmeladă f., magiun n.
íz2   s.
1. falangă f.; az ujjak ízei falangele degetelor;
2. zool. articulaţie f.;
3. fig. ízekre (sau ízeire) szed valamit a diseca ceva
izeg-mozog  vb. intr. (fészkelődik) a se fâţâi, a se foi, a se mişca întruna
ízelítő  s.
1. pret.
gustare f.;
2. fig. mostră f.
ízeltlábúak  s., entom. artropode n. pl.
ízes  adj., pret.
1. (ízletes, jóízű) gustos, cu gust bun; ízes falat bucăţică gustoasă;
2. cu marmeladă; ízes metélt tăiţei cu marmeladă
ízesít  vb. tr. a drege, a potrivi gustul (unei mâncări)
ízetlen  adj.
1. fără gust, fad, searbăd, insipid;
2. fig. (ízléstelen, illetlen)necuviincios, deplasat; ízetlen tréfa glumă necuviincioasă
ízetlenked|ik  vb. intr
.

1. a se purta necuviincios;
2. a spune lucruri necuviincioase
izgága  adj. certăreţ, arţăgos, fig. colţos
izgalmas  adj. emoţionant, pasionant, palpitant
izgalom  s.
1. (vkié) emoţie f.;
2. (tömegeke) agitaţie f.;
3. biol. excitaţie f.; izgalomba jön a se excita;
4. biol. nemi izgalom excitaţie sexuală
izgat  vb. tr.
1. a irita; a füst izgatja a szemet fumul irită ochii;
2. izgatja magát valamiért (sau valakiért) a se agita pentru ceva (sau cineva);
3. (nemileg) excita (pe cineva);
4. fig. a aţâţa, a întărâta; izgatja a kedélyeket a aţâţa spiritele;
5. fig., fam. (kérdés, dolog) a pre-ocupa (pe cineva)
izgató  
I. adj.
1. iritant, care produce iritaţii;
2. (lázító) aţâţător, fig. incendiar. -
II. s. aţâţător m.
izgatószer  s. excitant, stimulent n.
izgatott  adj.
1. emoţionat;
2. agitat
izgul  vb. intr.
1. (vizsgán) a se emoţiona, a fi cuprins de emoţie;
2. (vmiért) a se agita
izgulékony  adj. emotiv, care se emoţionează uşor
ízl|ik  vb. intr.
1. a plăcea; hogy ízlik? cum vă place?;
2. fig. a-i conveni; nem ízlik neki a nu-i conveni
ízlel  vb.
I. tr.
1. pret. (kóstol) a gusta;
2. a savura. -
II. intr., biol. a simţi gustul; nyelvünkkel ízlelünk cu limba simţim gustul
ízlelés  s.
1. (kóstolás) gustare f.;
2. gust n.;az ízlelés szerve organul gustului
ízlés  s. gust n.; jó ízlése van a avea bun gust